Sacramentul Altarului: Crez, Absolvire , Euharistie, Benedicție – Curs de Serviciu Divin, Lecția 4

Dragi cursanți, viitori diaconi, pastori și misionari

Iată-ne ajunși la Lecția 4 a acestui curs în care învățăm cât de miraculos este Serviciul Divin, Pentru a putea înțelege această lecție este imperios necesar să parcurgem câteva predici care ne vor introduce noțiunile elementare cu care vom opera în această lecție. Doresc să amintesc și să reamintesc că toate, absolut toate elementele liturghiei noastre sunt rodul Bibliei. Fiecare moment, fiecare element are verset biblic ca temei și nici unul nu este ascuns. Așa cum veți vedea ceea ce predăm aici este o concluzie a Bibliei. Înainte de a citi, doresc să subliniez că noi credem ceea ce Domnul Însuși ne-a promis că atunci când bem vinul și mâncăm pâinea ne împărtășim fizic cu trupul și sângele jertfei, cu trupul și sângele lui Isus Hristos. Acestea însă nu se pot institui decât prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care de facto operează Absoluția și întreaga Euharistie.

În primul rând vom parcurge Micul Catehism al lui Martin Luther

Micul Catehism al lui Martin Luther

Apoi vom parcurge o predică despre ceea ce este Euharistia

Predică 4 Octombrie: Cina Domnului legământul cel nou, hrană pentru viața de apoi

și în sfârșit vom parcurge o predică despre Iertare

Noțiuni preliminare: Iertarea – Teza3

Acum să vedem câteva pasaje biblice

  1.    Romani 10:9  Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
  2.    Iacov 5:16  Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
  3.    1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
  4.     1 Ioan 2:1-3 1Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor1, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 2El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 3Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui.
  5. Ev. Sf. Ioan 20:22-23  22După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.
  6. 1 Corinteni 11: 23-33  23Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. 24Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” 26Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El. 27De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. 30Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. 31Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. 32Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.33Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
  7. 1 Petru 3:9b binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

Acestea sunt pasajele care dictează și stabilesc aceste 3 momente. Sunt doar 3:

Mărturisirea credinței sau crezul, care are consacrare biblică În Romani 10:9 și desigur multe alte versete, dar acesta este temeiul-pilon.

Absolvirea sau Absoluția păcatelor și Euharistia întodeauna deși sunt 2 acte ele nu pot fi separate unul de celălalt și deci reprezintă un singur moment.

Benedicția este actul edictat de Biblie pe tot parcursul dar temeiul pilon l-am ales pe cel din 1 Petru 3:9 a doua parte a versetului.

Mărturisirea sau Crezul

Momentul crezului survine după un imn ce precede Predicarea. Biserica se ridică în picioare și rostește unul din crezurile antice, noi rostim de regulă crezul Niceean și considerăm că este cel mai potrivit. Toată Biserica va rosti acest crez cu voce tare urmat de Rugăciunea Domnului Isus , „Tatăl Nostru”

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, a tuturor lucrurilor vazute si nevazute. Și într-Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut si nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate au fost făcute. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din fecioara Maria si S-a făcut om. Și a fost răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Și a pătimit și a fost îngropat. Și a înviat a treia zi, după Sfintele Scripturi. Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții; a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Și cred in Duhul Sfânt, Domnul si datatorul vietii, Care din Tatăl si de la Fiul purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit; care a grăit prin prooroci. Si cred una, sfântă, universală si apostolica Biserică. Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor; aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin!

„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 9-13).

  • După acest moment se pot face Botezul Copiilor, Botezul Adulților sau confirmație, aspect pe care îl vom studia în lecția 5.

PAX DOMINI:

Apoi se poate trage clopotul sau se poate folosi un clopoțel. Pastorul va citi 14:27 Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte, după care în 3 tonuri va intonaPacea lui Dumnezeu să fie cu noi !Biserica va răspunde prin ectenie „ Amin”

Absoluția

este momentul de spoved al creștinului, de mărturisire a păcatului său. Nu este necesar să numim păcatul, pentru că făcând păcate de voie și fără de voie nici nu le vom reține pe toate dar dacă mărturisim că avem păcat și că suntem cu păcat și în gândul nostru le și numim, Domnul cunoaște starea. Acest moment este definit și clarificat de Biblie Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Astfel asistăm la un moment în care unii altora mărturisim public și prin aceasta Domnului, înainte de CIna Domnului Euharistie că avem păcat și în fapt ne mărturisim păcatul. Pastorul, Prezbiterul sau Diaconul (când slujba este acasă dat fiind restricții inclusiv Vicarul va oficia) aceștia acționează aici prin mandatul Domnului care le-a încredințat oficiul cheilor despre care am citit în Evanghelie și Micul Catehism. Aceștia vor citi obligatoriu 1 Ioan 1:1 , iar prin declararea absolvirii păcatelor Dumnezeu îi asigură pe toți credincioșii că au iertarea păcatelor și nu mai sunt sub condamnarea Legii. Cum va decurge aceasta:

Comunitatea stă în picioare fie în biserică fie acasă când se oficiază online,

Pastorul sau slujitorul citește Exod 20:2-17, Matei 12:6-7 și Matei 22:37-40 și apoi rostește „față de acestea și față de întreg Noul Testament fiecare suntem vinovați și am păcătuit”

 Pastorul (sau slujitorii ami sus amintiți) va întreba cu voce tare:

„Mărturisiți că aveți păcat?” 

Biserica răspunde

„Mărturisim. Avem păcate cu voie și fără de voie”.

Pastorul întreabă

„regreți păcatul tău?”

Biserica răspunde REGRET REGRET”

Pastorul va spune o rugăciune de iertare cu voce tare Biserica va răspunde Amin ! Te rugăm fierbinte Doamne Isuse Hristoase și Bunule Tată și Sfinte Duh să ne ierți”

Pastorul citește pasajul din 1 Ioan cap 1 și întreabă „Ați iertat pe cei ce v-au greșit?”

Biserica răspunde și fiecare credincios trebuie să fie convins de ceea ce afirmă „Am iertat. Fie iertați toți greșiții noștri căci pronunțăm iertare înaintea Domnului și a Bisericii Sale și dezlegăm de păcat pe toți cei care ne-au greșit”. (Aici nu se înțelege că dezlegăm de vina civilă a celor care au comis pagube unor terți sau care au fost deferiți justiției ci dezlegăm vina care o au față de noi personal). aici înfăptuim noi la rândul nostru ceea ce Dumnezeu ne-a spus cu ocazia Rugăciunii Tatăl Nostru la Ev Sf. Matei 6; 14Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. 15Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre

Pastorul ridică mâinile deschise și pronunță declanșarea absolvirii care se încheie doar odată cu împărtășania: „Prin puterea și rolul instituit de Hristos și Biserică mie vă vestesc Iertarea păcatelor. Păcatele vă sunt iertate ! Facă-se după credința voastră !”

EUHARISTIA

Urmează apoi citirea unui pasaj depre Cina Domnului după care pastorul cu mâinile deasupra pâinii și vinului pregătite mai dinainte de liturghie și rostește instituirea:

„Isus Hristos a spus ACESTA ESTE TRUPUL MEU CARE SE FRÂNGE PENTRU MULȚI, ACEST PAHAR ESTE SÂNGELE MEU CARE SE VARSĂ SPRE IERTAREA PĂCATELOR” se poate rosti și direct pasajul din epistolă sau Evanghelii. Aceasta este Instituirea Euharistiei, adică Instituirea Trupului și Sângelui Domnului Isus.

Biserica răspunde: Amin. Vino Doamne Isuse !

Apoi toată biserica va cânta imnul Agnus Dei

Așa cum afirma Dietrich Bonhoeffer, nu există Euharistie fără Absoluție, sunt două acte indivizibile. De fapt Absoluția face parte din Euharistie. Sfântul apostol Paul ne învață „fiecare să se cerceteze pe sine însuși”, este vorba tocmai de momentul de spoved al absoluției.

DISTRIBUIREA SFINTEI CINE

Pastorul va invita ca cei care nu se împărtășesc să rămână pe scaune. Credincioșii care se împărtășesc îngenunchează sau stau în picioare între bănci iar în timpul unor strofe a unui imn dedicat cinei se împarte la fiecare o bucată de azimă sau pâine și un pahar mic cu vin

Împărtășirea cu Trupul Domnului
Pastorul sau lucrătorul ori diaconița va rosti cu voce tare: Isus Hristos a spus „Luați Mâncați” și toți cei care se împărtășesc vor mânca pâinea .

Urmează în continuare cântarea unui imn specific cinei Domnului

două exemple

https://audio.resursecrestine.ro/cantece/13636/veniti-oaspetii-lui-isus-ce-352

https://youtu.be/J3sjkUH6IeM

Împărtășirea cu Sângele Domnului:
Pastorul sau lucrătorul ori diaconița va rosti cu voce tare: Isus Hristos a spus „Luați Paharul și Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.Beți toți din El” și toți cei care se împărtășesc beau paharul.

Apoi toată biserica se ridică în picioare și Pastorul rostește: „Iată păcatele v-au fost iertate și spălate prin sângele ce se varsă pentru iertarea păcatelor. Fie ca Botezul să fie reconfirmat astăzi pentru toți și să aveți pocăință și credință !”

  • După acest moment se pot face ungeri cu untdelemn și binecuvântări de copii, act pe care îl com analiza la lecția 7, dar acesta este momentul.

se poate cânta o cântare, un imn după care biserica rămâne în picioare, un credincios sau lucrătorul face o rugăciune de mulțumire.

BENEDICȚIA

după rugăciune, pastorul sau lucrătorul cu mâinile ridicate rostește

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea! Fiți binecuvântați de Domnul ! Fie binecuvantarea Domnului peste familile voastre și casele voastre ! Fiți Eliberați de poveri, boli și probleme și Harul Domnului Nostru Isus Hristos, Iubirea Tatălui și comuniunea Duhului Sfânt să fie și cu noi toți să rămână ! Amin !”

Biserica răspunde „Amin” și în timp ce orga, corul, fanfara sau altă formație, grup cântă biserica se eliberează.

Iată am parcurs Servicul Divin ca regulă generală. În Lecția următoare vom învăța despre Botez după care în Lecția 6 vom avea Liturghia Nunții, În lecția 7 vom studia acte speciale ale liturghiei inclusiv liturghia funerală urmând să dezbatem în Lecția 8 liturghii procesionale de Sărbători.Pentru a înțelege mai bine această lecție vom reda ceea ce Martin Luther ne-a învățat despre Sacramentul Altarului în Marele Catehism

Taina Altarului

1] În același mod în care am auzit despre Sfântul Botez, trebuie să vorbim și despre cealaltă Taină și anume aceste trei puncte: Ce este? Care sunt beneficiile sale? și, cine trebuie să o primească? Și toate acestea sunt stabilite prin cuvintele prin care Hristos a instituit acest sacrament,

2] lucruri care ar trebui să le cunoască oricine dorește să fie creștin și să meargă la Taină. Căci nu este intenția noastră să o admitem și să o administrăm celor care nu știu ce caută sau de ce vin. Cu toate acestea, cuvintele sunt următoarele:

3] Domnul nostru Iisus Hristos, în aceeași noapte în care a fost trădat, a luat pâine; și după ce a mulțumit, a frânt-o și a dat-o ucenicilor Săi și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care este dat pentru voi: faceți acest lucru în amintirea Mea.

În același fel, El a luat paharul când a luat masa, le-a mulțumit și le-a dat-o, zicând: Beți din toate; acest pahar este Noul Testament din sângele Meu, care este vărsat pentru voi pentru iertarea păcatelor: să aceți acest lucru, de câte ori îl beți, spre pomenirea Mea!

4] De asemenea, aici nu dorim să intrăm în controversă și să ne luptăm cu traducătorii și hulitorii acestei Taine, ci să învățăm mai întâi (așa cum am făcut cu privire la Botez) ceea ce este de cea mai mare importanță, și anume, că punctul principal este Cuvântul și rânduiala sau porunca lui Dumnezeu. Căci nu a fost inventat și nici introdus de niciun om, însă fără sfatul și deliberarea cuiva a fost instituit de Hristos.

5] Prin urmare, la fel cum cele Zece Porunci, Rugăciunea Domnului și Crezul își păstrează natura și valoarea, deși nu le păstrezi, nu te rogi sau nu le crezi niciodată, la fel și această venerabilă Taină rămâne netulburată, astfel încât nimic să nu fie afectat sau luat din aceasta, chiar dacă o folosim și o distribuim nedemn.

6] Cum crezi că îi pasă lui Dumnezeu de ceea ce facem sau credem, pentru ca din această cumva El să permită schimbarea poruncii Sale? De ce, în toate problemele lumești, fiecare lucru rămâne așa cum Dumnezeu l-a creat și l-a ordonat, indiferent de modul în care îl folosim sau îl primim.

7] Acest lucru trebuie întotdeauna menționat, pentru că prin aceasta poate fi respinsă aproape tot fanatismul. Căci ei consideră Tainele/Sacramentele, în afară de Cuvântul lui Dumnezeu, ca pe ceva ce facem noi.

8] Acum, ce este Sacramentul Altarului?
Răspuns: Este adevăratul trup și sânge al Domnului nostru Isus Hristos, în și sub pâinea și vinul, cărora nouă creștinilor ni se poruncește prin Cuvântul lui Hristos să mâncăm și să bem.

9] Și așa cum am spus despre Botez că nu este simplă apă, tot așa spunem și aici că Taina este pâine și vin, dar nu doar pâine și vin, așa cum se servește de obicei la masă, ci pâine și vin cuprins și legat de Cuvântul lui Dumnezeu.

10] Cuvântul (zic eu) care face și distinge această Taină, astfel încât nu este doar pâine și vin, ci este, și este numit, trupul și sângele lui Hristos. Căci se spune: Accedat verbum ad elementum, et fit sacramentum . Dacă Cuvântul este alăturat elementului, acesta devine un Sacrament. Această zicală despre Sfântul Augustin este atât de corectă și atât de bine pusă, încât abia s-a spus ceva mai bun. Cuvântul trebuie să fie un elementului al Sacrament , altfel rămân  simplu elemente.

11] Acum, nu este cuvântul sau rânduiala unui prinț sau împărat, ci a sublimei Majestăți, la picioarele căreia ar trebui să cadă toate ființețele și să afirme că este așa cum spune El și să o accepte cu toată respectul, frica și smerenia .

12] Cu acest Cuvânt vă puteți întări conștiința și puteți spune: Dacă o sută de mii de draci, împreună cu toți fanaticii, ar trebui să se grăbească înainte, strigând: Cum poate pâinea și vinul să fie trupul și sângele lui Hristos? etc., știm că toate spiritele și cărturarii împreună nu sunt la fel de înțelepți precum este Majestatea Divină în degetul Său mic.

13] Acum iată Cuvântul lui Hristos: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu; Beți toți din el; acesta este Noul Testament în sângele Meu . Aici rămânem și ne-ar plăcea să-i vedem pe cei care se vor constitui stăpâni ai Săi și îl vor face diferit de ceea ce a vorbit El. Este adevărat, într-adevăr, că dacă luați Cuvântul sau îl priviți fără cuvinte, nu aveți altceva decât simplă pâine și vin.

14] Dar dacă cuvintele rămân cu acestea, așa cum este și trebuie, atunci, în virtutea lor, este cu adevărat trupul și sângele lui Hristos. Căci așa cum spun și vorbesc buzele lui Hristos, așa este, așa cum El nu poate minți sau înșela niciodată.

15] Prin urmare, este ușor să răspundem la tot felul de întrebări despre care oamenii sunt tulburați în prezent, cum ar fi acesta: dacă chiar și un preot rău poate sluji și dispensa, oficia Sacramentul și orice alte întrebări de genul acesta .

16] Căci aici concluzionăm și spunem: Chiar dacă un nechibzuit ia sau împărtășește Taina, el primește Taina adevărată, adică adevăratul trup și sângele lui Hristos, la fel de adevărat ca și cel care [primește sau] îl administrează în cea mai demnă manieră. Căci nu se întemeiază pe sfințenia oamenilor, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și cum niciun sfânt pe pământ, da, nici un înger din cer, nu poate face pâinea și vinul să fie trupul și sângele lui Hristos, tot așa nimeni nu poate să-l schimbe sau să-l modifice, chiar dacă este folosit în mod greșit.

17] Căci Cuvântul prin care a devenit Taină/Sacrament și a fost instituit nu devine fals din cauza persoanei sau a necredinței sale. Căci El nu spune: Dacă credeți sau sunteți vrednici, primiți trupul și sângele Meu, ci: Luați, mâncați și beți; acesta este corpul și sângele Meu . La fel: Faceți acest lucru (și anume, ceea ce fac acum, instituie, dau și cer să luați).

18] Aceasta este atât de mult încât să spui: Indiferent dacă ești vrednic sau nevrednic, ai aici trupul și sângele Lui în virtutea acestor cuvinte care se adaugă pâinii și vinului.

19] Rețineți și amintiți-vă bine acest lucru; căci pe aceste cuvinte stau toate fundamentele, protecția și apărarea noastră împotriva tuturor erorilor și înșelăciunilor care au venit sau pot veni încă.

20] Astfel avem pe scurt primul punct care se referă la esența acestui Sacrament. Acum examinați în continuare eficacitatea și beneficiile pe baza cărora a fost instituit cu adevărat Sacramentul; care este și partea sa cea mai necesară, ca să știm ce ar trebui să căutăm și să obținem acolo.

21] Acum, acest lucru este clar și limpede din cuvintele menționate tocmai: Acesta este trupul și sângele Meu, dat și vărsat pentru tine , pentru iertarea păcatelor .

22] Pe scurt, este atât de mult cât să spunem: din acest motiv mergem la Sacrament pentru că acolo primim o astfel de comoară prin care obținem iertarea păcatelor. De ce? Pentru că cuvintele stau aici și ne dau acest lucru; căci din această cauză El îmi cere să mănânc și să beau, pentru ca acesta să fie al meu și să-mi fie de folos, ca o garanție sigură și o dovadă, da, tocmai aceeași comoară care este destinată pentru mine împotriva păcatelor mele, a morții și a oricărei nenorociri.

23] Din această cauză se numește într-adevăr hrana sufletelor, care hrănește și întărește noul om. Căci prin Botez suntem întâi născuți din nou; dar (așa cum am spus mai înainte) rămâne, în plus, vechea natură vicioasă a cărnii și a sângelui în om și există atât de multe piedici și tentații ale diavolului și ale lumii încât devenim adesea obosiți și leșinați, și uneori, de asemenea, poticnire.

24] Prin urmare, este dat pentru o pășune și hrană zilnică, pentru ca credința să se reîmprospăteze și să se întărească pentru a nu cădea înapoi într-o astfel de bătălie, ci pentru a deveni din ce în ce mai puternici.

25] Căci viața nouă trebuie să fie astfel reglementată încât să crească și să progreseze continuu;

26] dar trebuie să sufere multă opoziție. Căci diavolul este un dușman atât de furios încât, când vede că ne opunem și îl atacăm pe bătrânul Adam și că nu ne poate răsturna cu forța, el rângește și se mișcă din toate părțile, încearcă toate dispozitivele și nu renunță, până când în cele din urmă ne va obosi, astfel încât fie să ne lepădăm de credința noastră, fie să cedăm mâinile și picioarele și să devenim lipsiți de rău sau nerăbdători.

27] În acest scop, consolarea este dată aici, atunci când inima simte că povara devine prea grea, pentru ca ea să obțină aici o nouă putere și reîmprospătare.

28] Dar aici spiritele noastre înțelepte se contorsionează cu marea lor artă și înțelepciune, strigând și zugrăvind: Cum poate pâinea și vinul să ierte păcatele sau să întărească credința? Deși ei aud și știu că nu spunem acest lucru despre pâine și vin, pentru că în sine pâinea este pâine, ci despre pâine și vin cum este trupul și sângele lui Hristos și are cuvintele atașate la el. Aceasta, spunem noi, este cu adevărat comoara și nimic altceva prin care se obține o astfel de iertare.

29] Acum, singurul mod în care ni se transmite și se însușește stă în cuvintele ( Dat și vărsat pentru tine ). Căci aici aveți ambele adevăruri, că este trupul și sângele lui Hristos și că este al vostru ca și comoară și dar.

30] Acum trupul lui Hristos nu poate fi niciodată un lucru infructuos, zadarnic, care să nu realizeze sau să profite de nimic. Cu toate acestea, oricât de mare este comoara în sine, ea trebuie cuprinsă în Cuvânt și administrată nouă, altfel nu ar trebui să o putem cunoaște sau căuta.

31] De aceea, de asemenea, este o vorbă deșartă când se spune că trupul și sângele lui Hristos nu sunt date și vărsate pentru noi în Cina Domnului, prin urmare nu am putea avea iertarea păcatelor în Sacrament. Căci, deși lucrarea este împlinită și iertarea păcatelor dobândită pe cruce, totuși nu poate veni la noi în alt mod decât prin Cuvânt. Căci ce altfel am ști despre asta, că un astfel de lucru s-a realizat sau ar trebui să ni se dea dacă nu ar fi prezentat prin predicare sau prin Cuvântul oral? De unde știe despre asta, sau cum pot să înțeleagă și să-și însușească iertarea, cu excepția cazului în care pun mâna și cred Scripturile și Evanghelia?

32] Dar acum întreaga Evanghelie și articolul Crezului: cred că o biserică creștină sfântă, iertarea păcatului etc., sunt prin Cuvântul întruchipat în aceast Sacrament și prezentat nouă. Atunci, de ce ar trebui să permitem ca această comoară să fie smulsă din Sacrament atunci când trebuie să mărturisească că acestea sunt chiar cuvintele pe care le auzim oriunde în Evanghelie și nu se pot spune că aceste cuvinte din Sacrament nu sunt de nici un folos, puțini sau cum îndrăznesc să spună că întreaga Evanghelie sau Cuvântul lui Dumnezeu, în afară de Sacrament, nu este de nici un folos?

33] Astfel avem întregul Sacrament, atât cu privire la ceea ce este în sine, cât și la ceea ce aduce și câștigă. Acum trebuie să vedem și cine este persoana care primește această putere și beneficiu. La aceasta se răspunde pe scurt, așa cum am spus mai sus despre Botez și adesea în altă parte: Cine crede că are ceea ce declară și își însușește cuvintele. Căci nu li se vorbește sau nu se proclamă pietrei și lemnului, ci celor care le aud, cărora le spune El:

34] Ia și mănâncă etc. Și pentru că El oferă și promite iertarea păcatului, nu poate fi primit altfel decât prin credință. Această credință pe care El Însuși o cere în Cuvânt atunci când spune: dăruită și vărsată pentru tine. Ca și cum El ar fi spus: Din acest motiv, eu îl dau și vă ordon să mâncați și să beți, ca să îl puteți pretinde ca al vostru și să vă bucurați de el.

35] Cine acceptă acum aceste cuvinte și crede că ceea ce declară este adevărat, îl are. Dar cine nu crede că nu are nimic, întrucât îi permite să i se ofere degeaba , el și refuză să se bucure de un astfel de bun . Comoara, într-adevăr, este deschisă și așezată la ușa fiecăruia, da, pe masa lui, dar este necesar să o revendicați și să o vedeți cu încredere așa cum vă sugerează cuvintele

36] Aceasta este, acum, întreaga pregătire creștină pentru a primi în mod demn această Taină. Căci, din moment ce această comoară este prezentată în întregime în cuvinte, ea nu poate fi înțeleasă și însușită în alt mod decât cu inima. Căci un asemenea dar și o comoară veșnică nu pot fi confiscate cu pumnul.

37] Postul și rugăciunea etc. pot fi într-adevăr o pregătire externă și o disciplină pentru copii, pentru ca trupul să se poată păstra și să se poarte modest și cu respect față de trupul și sângele lui Hristos; totuși, ceea ce este dat , trupului nu poate profita și nu este adecvat. Dar acest lucru se face prin credința inimii, care discerne această comoară și o dorește.

38] Acest lucru poate fi suficient pentru ceea ce este necesar ca instrucțiune generală cu privire la acest Sacrament; căci ceea ce se mai spune despre el aparține altui timp.

39] În concluzie, întrucât avem acum adevărata înțelegere și doctrină a Sacramentului, este într-adevăr nevoie de o anumită îndemnare și îndemn, pentru ca oamenii să nu lase o comoară atât de mare, care este administrată zilnic și distribuită între creștini, să treacă prin nesocotire adică cei care ar fi creștini se pregătesc să primească adesea această venerabilă Taină.

40] Căci vedem că bărbații par obosiți și leneși față de aceasta; și există o mulțime mare de oameni care ascultă Evanghelia și, pentru că prostia Papei a fost desființată și suntem eliberați de legile și constrângerile sale, mergem unu, doi, trei ani sau chiar mai mult fără Sacrament, de parcă ar fi fost creștini atât de puternici încât nu au nevoie de el;

41] și unii se lasă împiedicați și descurajați de pretenția pe care am învățat-o că nimeni nu ar trebui să se apropie de Sacrament, cu excepția celor care simt foamea și sete, care îi îndeamnă la aceasta. Unii pretind că este o chestiune de libertate și nu este necesară și că este suficient să crezi fără ea; și astfel, în cea mai mare parte, merg atât de departe încât devin destul de brutali și, în cele din urmă, disprețuiesc atât Sacramentul, cât și Cuvântul lui Dumnezeu.

42] Acum, este adevărat, așa cum am spus, că nimeni nu ar trebui, în niciun caz, să fie constrâns sau obligat, ca să nu instituim o nouă crimă de suflete. Cu toate acestea, trebuie știut că acei oameni care se privau și se retrag atât de mult timp de la Sacrament nu trebuie considerați creștini. Căci Hristos nu l-a instituit pentru a fi tratat ca un spectacol, ci le-a poruncit creștinilor Săi să mănânce și să bea, și astfel să-și aducă aminte de El.

43] Și, într-adevăr, cei care sunt creștini adevărați și consideră sacramentul prețios și sfânt se vor îndeamnă și se vor împinge la el. Totuși, că cei simpli și slabi, care și-ar dori să fie creștini, sunt cu atât mai incitați să ia în considerare cauza și nevoia care ar trebui să-i impulsioneze, vom trata oarecum acest punct.

44] Precum și în alte chestiuni legate de credință, iubire și răbdare, nu este suficient să învățați și să instruiți numai, ci este nevoie și de îndemn zilnic, așa că și aici este nevoie să continuați să predicați pentru ca oamenii să nu devină obosiți și dezgustați, din moment ce știm și simțim cum diavolul se opune întotdeauna acestui exercițiu creștin și fiecărui exercițiu creștin și conduce și descurajează cât de mult poate.

45] Și avem, în primul rând, textul clar, chiar în cuvintele lui Hristos: Faceți asta în amintirea Mea. Acestea sunt cuvinte poruncitoare și porunci prin care tuturor celor care ar fi creștini li se cere să ia parte la această Taină. Prin urmare, oricine ar fi un ucenic al lui Hristos, cu care vorbește El aici, trebuie să ia în considerare și să respecte acest lucru, nu din constrângere, ca fiind forțat de oameni, ci în ascultare de Domnul Isus Hristos și pentru a-I face plăcere.

46] Totuși, dacă spui: Dar cuvintele sunt adăugate: De câte ori o faci; căci acolo El nu-l obligă pe nimeni, dar ne lasă la libera noastră alegere, răspunsul:

47] Este adevărat, dar nu este scris că nu ar trebui să facem acest lucru niciodată. Da, doar pentru că El spune cuvintele: De câte ori o faceți, este totuși implicat că ar trebui să o facem des; și se adaugă pentru motivul că El dorește ca Sacramentul să fie gratuit, fără a se limita la vremuri speciale, precum Paștele evreilor,  care erau obligați să-l mănânce doar o dată pe an și că tocmai în a paisprezecea zi a primei luni pline seara și pe care nu trebuie să o decaleze o zi. Ca și cum El ar spune prin aceste cuvinte: vă institui un Paște sau o cină de care vă veți bucura nu numai o dată pe an, chiar în această seară, ci adesea, când și unde veți, potrivit oportunității și necesității fiecăruia, legați în niciun loc sau timp stabilit;4

8] deși apoi Papa l-a pervertit și a făcut din nou o sărbătoare evreiască.

49] Astfel, pricepeți, nu este lăsat liber în sensul că îl putem disprețui. Pentru asta unii îl disprețuiesc dacă se lasă să treacă un timp atât de lung  fără nimic care să-l împiedice, dar nu simte niciodată dorința acestuia. Dacă doriți o astfel de libertate, la fel de bine puteți avea libertatea de a nu fi creștin și nici nu trebuie să credeți și nici să vă rugați; căci porunca lui Hristos este la fel de importantă ca și celelalte. Dar dacă doriți să fiți creștin, trebuie să oferiți din când în când satisfacție și ascultare de această poruncă.

50] Căci această poruncă ar trebui să te îndemne măcar o dată să te cercetezi și să te gândești: Vezi, ce fel de creștin sunt eu! Dacă aș fi unul, aș face cu siguranță și cu dor ceea ce Domnul meu mi-a poruncit să fac.

51] Și, într-adevăr, întrucât ne comportăm atât de străini, se vede cu ușurință ce fel de creștini am fost sub papalitate, și anume, că am plecat de la simpla constrângere și frică de poruncile omenești,  fără înclinație și iubire, și niciodată nu am luat în considerare porunca lui Hristos.

52] Dar nu forțăm și nici nu obligăm pe nimeni; nici nu trebuie ca cineva să o facă pentru a ne servi sau pentru a ne mulțumi. Dar aceasta ar trebui să vă inducă și să vă constrângă de la sine, că El o dorește și că îi este plăcut. Nu trebuie să permiteți oamenilor să vă constrângă spre credință sau spre orice lucrare bună. Nu facem altceva decât să vă spunem și să vă îndemnăm la ceea ce ar trebui să faceți, nu pentru binele nostru, ci pentru binele vostru. El te invită și te cheamă; dacă îl disprețuiești, trebuie să răspunzi singur pentru asta.

53] Acum, acesta trebuie să fie primul punct, mai ales pentru cei care sunt reci și indiferenți, în care să poată reflecta și să se trezească. Căci acest lucru este cu siguranță adevărat, așa cum am constatat în propria mea experiență și așa cum fiecare va descoperi în cazul său, că, dacă o persoană se retrage astfel de la acest Sacrament, va deveni zilnic din ce în ce mai nesuferit și mai rece și va claca în ignoranță cu totul.

54] Pentru a evita acest lucru, trebuie, într-adevăr, să examinăm inima și conștiința și să acționăm ca o persoană care dorește să aibă dreptate cu Dumnezeu. Acum, cu cât se face mai mult, cu atât inima va fi încălzită și aprinsă, astfel încât să nu devină complet rece.

55] Dar dacă spui: Cum dacă simt că nu sunt pregătit? Răspuns: Acesta este și scrupulul meu, mai ales din vechiul mod sub Papa, în care o persoană se tortura pentru a fi atât de perfectă, încât Dumnezeu nu a putut găsi cea mai mică imperfecțiune în noi. Din această cauză am devenit atât de timizi încât fiecare a fost instantaneu aruncat în consternare și și-a spus: Vai! esti nevrednic!

56] Căci atunci natura și rațiunea încep să socotească nevrednicia noastră în comparație cu binele cel mare și prețios; și apoi apare ca un felinar întunecat în contrast cu soarele strălucitor sau ca murdărie în comparație cu pietrele prețioase. Deoarece natura și rațiunea văd acest lucru, ei refuză să se apropie și să rămână până când sunt pregătiți, atât de mult încât o săptămână urmează alta, iar o jumătate de an cealaltă.

57] Dar dacă vrei să privești cât de bun și curat ești și liturghia să nu aibă nici o funcție, nu trebuie să te apropii niciodată.

58] Prin urmare, trebuie să facem o distincție aici între oameni. Celor care sunt lipsiți de voie și căzuți trebuie să li se spună să stea departe; pentru că nu sunt pregătiți să primească iertarea păcatului, deoarece nu-l doresc și nu vor să fie evlavioși.

59] Dar ceilalți, care nu sunt oameni atât de nesăbuiți și răi, și doresc să fie evlavioși, nu trebuie să lipsească, chiar dacă altfel sunt slabi și plini de infirmități, așa cum a spus și Sfântul Ilar: Dacă cineva nu săvârșit păcat pentru care poate fi pe bună dreptate exclus din congregație și apreciat ca fiind niciun creștin, el nu ar trebui să stea departe de Taină, ca să nu se poată priva de viață.

60] Căci astfel nimeni nu va face de progrese încât nu va reține multe infirmități zilnice în carne și oase.

61] Prin urmare, acești oameni trebuie să învețe că este cea mai înaltă artă să știm că Sacramentul nostru nu depinde de vrednicia noastră. Căci nu suntem botezați pentru că suntem vrednici și sfinți și nici nu mergem la absoluție pentru că suntem puri și fără păcat, ci dimpotrivă, pentru că suntem bieți oameni nenorociți și doar pentru că suntem nevrednici; dacă nu este cineva care nu dorește nici un har și absolvire și nici nu intenționează să se reformeze.

62] Dar oricine ar obține cu plăcere har și mângâiere ar trebui să se impulsioneze și să nu permită cuiva să-l înspăimânte, ci să spună: Eu, într-adevăr, aș vrea să fiu vrednic; dar eu vin, nu pentru vreo vrednicie, ci pe Cuvântul Tău, pentru că Tu l-ai poruncit, ca unul care ar fi cu bucurie ucenicul Tău, indiferent ce se întâmplă din vrednicia mea.

63] Dar acest lucru este dificil; căci întotdeauna avem acest obstacol și piedică de întâlnit, că ne privim mai mult asupra noastră decât asupra Cuvântului și a buzelor lui Hristos. Căci natura dorește să acționeze astfel încât să poată sta și să se sprijine ferm pe sine, altfel refuză să facă abordarea. Să fie suficient acest lucru cu privire la primul punct.

64] În al doilea rând, există, pe lângă această poruncă, și o promisiune, așa cum am auzit mai sus, care ar trebui să ne incite și să ne încurajeze. Căci aici stau cuvintele amabile și prețioase: Acesta este trupul Meu, dat pentru tine. Acesta este sângele Meu, vărsat pentru tine, pentru iertarea păcatelor.

65] Aceste cuvinte, am spus, nu sunt propovăduite lemnului și pietrei, ci mie și vouă; altfel ar putea la fel de bine să tacă și să nu instituie o Taină. De aceea, ia în considerare și pune-te în acest Tine, ca El să nu-ți vorbească degeaba.

66] Căci El ne oferă întreaga comoară pe care ne-a adus-o din cer și la care ne invită și în alte locuri cu cea mai mare bunătate, ca atunci când spune în Sfântul Matei 11:28 : Veniți la Mine , toți cei care vă osteniți și sunteți încărcați greoi și vă voi da odihnă.

67] Acum este cu siguranță un păcat și o rușine faptul că atunci când El ne cheamă și ne îndeamnă atât de cordial și cu fidelitate la binele nostru cel mai înalt și cel mai mare, noi acționăm atât de îndepărtat cu privire la El și permitem să treacă un timp atât de lung [fără a lua parte la Taina] că devenim destul de reci și întăriți, astfel încât să nu avem nicio înclinație sau dragoste pentru ea.

68] Nu trebuie să privim niciodată Sacramentul ca ceva vătămător din care ar fi mai bine să fugim, ci ca pe un remediu pur, sănătos, mângâietor care dă mântuire și mângâiere, care te va vindeca și îți va da viață atât în ​​suflet, cât și în trup. Căci acolo unde sufletul și-a revenit, trupul este și el ușurat. De ce, atunci, acționăm ca și când ar fi fost o otravă, a cărei mâncare ar aduce moartea?

69] Pentru a fi sigur, este adevărat că cei care îl disprețuiesc și trăiesc într-o manieră necreștină îl primesc spre rănirea și condamnarea lor; căci nimic nu le va fi bun sau sănătos, la fel ca la un bolnav care mănâncă și bea din capriciu ceea ce îi este interzis de medic.

70] Dar cei care sunt conștienți de slăbiciunea lor, doresc să se debaraseze de ea și tânjesc după ajutor, ar trebui să-l considere și să-l folosească doar ca un prețios antidot împotriva otrăvii pe care o au în ei. Căci aici, în Sacrament, trebuie să primești de pe buzele lui Hristos iertarea păcatului, care conține și aduce cu sine harul lui Dumnezeu și al Duhului cu toate Darurile, protecția, adăpostul și puterea Lui împotriva morții și a diavolului și a oricărei nenorociri. .

71] Astfel aveți, din partea lui Dumnezeu, atât porunca, cât și promisiunea Domnului Isus Hristos. În afară de aceasta, din partea ta, propria ta suferință care este în jurul gâtului tău și din cauza căreia este dată această poruncă, invitație și promisiune, ar trebui să te impulsioneze. Căci El Însuși spune: Cei care sunt întregi, nu au nevoie de medic, ci cei bolnavi; adică cei obosiți și grei de păcatele lor, de frica morții, de ispitele trupului și ale diavolului.

72] Dacă, prin urmare, sunteți încărcați greu și vă simțiți slăbiciunea, atunci mergeți cu bucurie la această Taină și obțineți reîmprospătare, mângâiere și putere.

73] Căci, dacă ai aștepta până când vei scăpa de asemenea poveri, pentru a putea veni la Sacrament curat și vrednic, trebuie să rămâi pentru totdeauna departe. Căci în acest caz El pronunță propoziție și spune

:74] Dacă ești pur și evlavios, nu ai nevoie de Mine, iar eu, la rândul meu, de niciunul dintre voi Prin urmare, cei singuri sunt numiți nevrednici care nici nu își simt slăbiciunile și nici nu doresc să fie considerați păcătoși.

75] Dar dacă spui: Ce,  aș face atunci, dacă nu pot simți o asemenea suferință sau dacă nu simt foamea și setea de Taină? Răspuns: Pentru cei care sunt atât de mințiți încât nu își dau seama de starea lor, nu știu un sfat mai bun decât acela că își pun mâna în sân pentru a afla dacă au și carne și sânge. Și dacă descoperiți că este cazul, mergeți, spre binele vostru, la Epistola Sfântului Pavel către Galateni și auziți ce fel de rod este carnea voastră: Acum lucrările trupului (spune el [ Gal. 5). : 19 ]) sunt manifestate în următoarele: adulter, curvie, necurăție, lascivitate, idolatrie, vrăjitorie, ură, varianță, emulații, mânie, ceartă, sediții, erezii, invidii, crime, beție, petreceri și altele asemenea.

76] Prin urmare, dacă nu o puteți simți, cel puțin credeți Scripturile; nu vă vor minți și vă cunosc carnea mai bine decât voi înșivă. Da, Sfântul Paul încheie în continuare în Rom. 7:18 : Știu că în mine, adică în trupul meu, nu locuiește nimic bun. Dacă Sfântul Paul poate vorbi astfel despre carnea sa, nu ne propunem să fim mai buni și nici mai sfinți.

77] Dar că nu simțim că este cu atât mai rău; căci este un semn că există o carne de lepră care nu simte nimic, și totuși [lepra] se înfurie și se răspândește.

78] Cu toate acestea, așa cum am spus, dacă sunteți destul de morți în toată sensibilitatea, credeți totuși Scripturile, care pronunță sentința asupra voastră. Și, pe scurt, cu cât îți simți mai puțin păcatele și slăbiciunile, cu atât ai mai multe motive să mergi la Taină pentru a căuta ajutor și remediu.

79] În al doilea rând, uită-te la tine și vezi dacă ești și în lume sau, dacă nu o cunoști, întreabă-i pe vecinii tăi despre asta. Dacă vă aflați în lume, nu credeți că vor lipsi păcatele și nenorocirea. Căci începeți să acționați doar ca și când ați fi evlavioși și veți adera la Evanghelie și veți vedea dacă nimeni nu va deveni dușmanul dvs. și, în plus, vă faceți rău, greșeală și violență și, de asemenea, aveți motive pentru păcat și viciu. Dacă nu ați experimentat-o, atunci să vă spună Scripturile, care pretutindeni dau această laudă și mărturie lumii.

80] În afară de aceasta, va fi și diavolul pornit pe tine, pe care nu-l vei călca în întregime sub picioare, deoarece Însuși Domnul nostru Hristos nu l-ar putea evita în totalitate. Acum, ce este diavolul?

81] Nimic altceva decât ceea ce Scripturile îl numesc, un mincinos și ucigaș. Un mincinos, pentru a îndepărta inima de Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a o orbi, pentru a nu vă puteți simți necazul sau dorul de a veni la Hristos. Un criminal, care nu suportă să te vadă trăind o singură oră.

82] Dacă ai putea vedea câte cuțite, săgeți și sulițe ți se adresează în fiecare moment, ai fi bucuros să vii la Sacrament cât mai des posibil. Dar nu există niciun motiv pentru care să umblăm atât de mult în siguranță și cu atenție, cu excepția faptului că nici nu conștientizăm, nici nu credem că suntem și în trup și în această lume rea sau în împărăția diavolului.

83] Prin urmare, încercați acest lucru și practicați-l bine și nu faceți decât să vă examinați pe voi înșivă sau să vă uitați puțin la voi și respectați numai Scripturile. Dar chiar și atunci când nu mai simți nimic, ai atât de multă nenorocire de a te plânge atât lui Dumnezeu, cât și fratelui tău. Apoi, luați sfaturi și rugați-i pe alții să vă roage pentru voi și nu renunțați până când piatra nu va fi scoasă din inima voastră.

84] Atunci, într-adevăr, suferința nu va înceta să se manifeste și veți descoperi că v-ați scufundat de două ori mai adânc decât oricare alt biet păcătos și că aveți mult mai mult nevoie de Sacrament împotriva mizeriei pe care, din păcate, nu o vedeți , deoarece, cu harul lui Dumnezeu, să o simți mai mult și să devii cu atât mai flămând de Sacrament, mai ales că diavolul își pune forța împotriva ta și te așteaptă fără a înceta să te prindă și să te distrugă, și în corp, astfel încât să nu fii ferit de el o oră. Cât de repede te-a putut aduce brusc în nenorocire și suferință când nu te aștepți mai puțin!

85] Să se spună acest lucru pentru îndemn, nu numai pentru cei dintre noi bătrâni și mari, ci și pentru tineri, care ar trebui să fie crescuți în doctrina și înțelegerea creștină. Căci, prin aceasta, cele Zece Porunci, Crezul și Rugăciunea Domnului ar putea fi mai ușor de inoculat tineretului nostru, astfel încât să le primească cu plăcere și seriozitate și astfel să se practice din tinerețe și să se obișnuiască cu ele.

86] Căci bătrânii sunt acum aproape gata, astfel încât aceste lucruri și alte lucruri nu pot fi atinse, decât dacă instruim oamenii care urmează să ne urmeze și să ne succede în oficiul și munca noastră, pentru ca și ei să poată aduce și crește copiii cu succes, pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu și Biserica creștină să fie păstrate.

87] De aceea, fiecare tată al unei familii să știe că este datoria sa, prin ordonanța și porunca lui Dumnezeu, să învețe aceste lucruri copiilor săi sau să îi învețe pe ei ce ar trebui să știe. Căci, de vreme ce sunt botezați și primiți în Biserica creștină, ar trebui să se bucure și de această comuniune a Tainei/Sacramentului, pentru a ne putea sluji și a ne fi de folos; pentru că toți trebuie să ne ajute într-adevăr să credem, să iubim, să ne rugăm și să luptăm împotriva diavolului.

Trainer și Prezbiter Leontiuc Marius

 

83
(Visited 1 times, 1 visits today)
Translate »