Despre diferența dintre credința Bisericii Protestante Evanghelice Lutherane Metodistă Valdenză și cea Baptistă

Sponsori

De la început trebuie specificat că noi privim pe frații baptiști ca pe frați de credință cu care vom moșteni împreună împărăția cerurilor așa cum privim și pe frații reformați și alte culte creștine (nu toate).
Este necesar însă a lămuri care sunt punctele care delimitează cele două doctrine pentru a fi noi mai lămuriți. Dar mai întâi amintim că între noi sunt multe asemănări. În primul rând avem multe imnuri comune, avem aceeași formă de rugăciune, arhitectura bisericilor se aseamănă și oricând ne putem închina împreună cu frații noștri baptiști.

Deși ambele credințe susțin că sunt evanghelice, doar una dintre cele două practică doctrina și liturghia evanghelică dar ambele au ca obiect principal predicarea Evangheliei. Cele două credințe s-au conturat în același timp și au rădăcini comune în valdenzi, ca atare sunt ramuri protestante, doar că ana-baptiștii au adus încă un protest și anume asupra botezului (termenul grecesc de baptizo înseamnă botez). De aici forma de protest nou sau neo-protestanți. În vremea valdenzilor exista o ramură de „rebotezători”, ei au fost continuați de ana-baptiști, iar cealaltă ramură de lutherani, reformați și metodiști. Așa dar ambele credințe sunt mai vechi decât schizma ortodoxă prin valdenzi.

Credința Protestantă Evanghelică sau lutherană s-a conturat în forma sa prin mărturia de credință regăsită în Catehismul mic și Catehismul mare al lui Luther, Confesia Augustană și Articolele de la Schmalkald întregindu-se în Biserica Protestantă Evanghelică cu Catehismul de la Heidelberg și cel al lui Peter Waldo și desigur scrierile lui Jan Hus.

Credința Baptistă este de fapt o credință calvină, are și ea două Catehisme ca mărturie de credință și anume  catehismul cel scurt de la Westminster (care între timp a fost abandonat), Catehismul larg de la Westminster 1643 și Mărturia Baptistă de la Londra 1689, cea mai importantă.

Forma de închinare, un prim aspect care trasează o diferență

Închinarea lutherană este una liturgică. Liturghia evanghelică este izvorâtă total din Biblie și are o ordine precisă (a se vedea cursul de liturghie). Există însă slujbe adiaphora care sunt identice cu închinarea baptistă.  Slujba bisericească baptistă este de fapt un program cu puncte însă și acolo este prezentă cântarea, rugăciunea, predica. Spre deosebire de lutherani care au Euharistie la aproape toate slujbele, în Biserica Baptistă doar o dată pe lună are loc Cina Domnului. Absolvirea sau absoluția lipsește în slujba baptistă. Denumirile calendaristice pot crea o diferență de imagine, sezonul Adventului, și cel post Advent și cel al Paștelui până la Rusalii punctează denumiri latine gregoriene pentru fiecare Duminică, ceea ce trasează o diferență de imagine. Calendarul Evanghelic spre deosebire de cel Baptist conține această ordine de la un sezon la  altul, cu date și ceremonii specifice, calendarul baptist fiind o recomandare de abordare a unor subiecte biblice. Dar ambele calendare de fapt invită credinciosul la a studia Biblia și credem că acest aspect este important.

Alt aspect care trasează o diferență între cele două credințe este Iertarea.

  • Cum credem noi lutheranii /metodiștii/ valdenzii (evanghelicii)? Noi credem că iertarea  nu este discutabilă, odată ce omul s-a pocăit și și-a mărturisit păcatele, în conformitate cu 1 Ioan, întreaga epistolă, este curățit de orice nelegiuire și nu mai suportă consecințele trecutului. Noi credem că iertarea odată primită de credincios, nimeni și nimic nu o poate revoca, iertarea păcatelor are caracter absolut și nu relativ. Noi credem că avem puterea de a ierta celor care ne-au greșit (Ioan 20:23, Matei 16:15) iertare care Dumnezeu o acceptă și mai mult ne poruncește să o facem. Noi credem că omul iertat nu mai suportă nici o consecință a trecutului său. De asemenea persoana care este nevinovată într-un divorț, este părăsită, nu este legată de persoana care a părăsit relația și este liberă de trecut, putând sluji clerical biserica și are dreptul la a se recăsători dacă celălalt a comis adulter. Orice persoană care se pocăiește de păcatele sale poate primi preoția indiferent care este trecutul său.
  • Cum cred baptiștii?: Iertarea este discutabilă ea nu acționează deplin, persoanele cu trecut murdar suportă consecințele trecutului și nu pot sluji clerical deoarece suportă consecințe ale trecutului chiar dacă au fost iertate. Numai Dumnezeu iartă, omul nu poate ierta păcatele altui om. O persoană divorțată este compromisă pentru totdeauna la slujire. Căsătoria desfăcută, indiferent din vina cui, aduce consecințe pe viață iar cel care este divorțat nu poate primi slujirea de pastor (pentru că nu este iertat și curățit, este compromis pentru totdeauna).

Alt aspect care trasează o diferență este Euharistia

  • Cum credem noi lutheranii /metodiștii/ valdenzii (evanghelicii)?: Cuvântul „este” din porunca Domnului Isus „ Acesta este trupul și sângele Meu” nu înseamnă decât „este” și nu „simbolizează” (Martin Luther). Prin urmare noi credem că Domnul Isus este fizic prezent într-o uniune hipostatică în pâinea și vinul de la Euharistie, aspect consacrat de însuși Domnul Isus Hristos, cuvintele sale fiind veșnice. Prezența fizică rezultă și din 1 Corinteni 10:14 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?. Euharistia este un sacrament care spală haina (trupul și sufletul), sângele Domnului spală păcatele așa cum ne este descris în Apocalipsa 7:14. Noi nu doar cântăm că „sângele lui Isus spală ori și ce păcat” ci și credem aceasta.
  • Cum cred baptiștii?: Isus Hristos nu este fizic prezent în Cina Domnului, acest act de cult (nu este sacrament în Biserica Baptistă) este doar un simbol care nu curăță păcatele, nu albește haina sufletului dar trebuie făcut prin rațiunea ascultării de Dumnezeu.

Alt aspect care trasează o diferență este Botezul

  • Cum cred baptiștii?: Botezul nu este sacrament, este un act public și o mărturie, un legământ făcut de om cu Dumnezeu și este același botez cu cel făcut de Ioan. Din această cauză că Domnul Isus a fost botezat adult, numai adulții cu discernământ pot fi botezați, fundamentul fiind „cine crede și se va boteza” Matei 16:16). Omul nu se naște în credință ci în păcat, botezul nu poate veni decât după pocăința autentică.

Alt aspect care trasează o diferență este Familia

  • Cum credem noi lutheranii /metodiștii/valdenzii (evanghelicii)?:  Familia este formată dintr-un bărbat și o femeie, este general indisolubilă cu excepția păcatului preacurviei sau al părăsirii care desface căsătoria, copiii care se nasc fac parte din familie și deci și din biserică, ei nu se nasc orfani de Dumnezeu de aceea primesc botezul. Cel care părăsește familia (aici înțelegem inclusiv abandonare) și divorțează sau determină divorțul este un necredincios (1 Timotei 5:8).  Atunci când cel necredincios divorțează și trăiește cu altcineva, cei doi nu mai sunt legați (1 Corinteni 7:15, Matei 5:32, 19:9), este acea situație în care Biblia permite recăsătoria similar văduviei. Această recăsătorie nu înseamnă poligamie sau poliandrie astfel încât să excludă de la diaconat sau pastorație pe cel recăsătorit. Pentru că el este bărbat al unei singure neveste la acel moment sau ea este soția unui singur bărbat la acel moment. Este o situație similară văduviei. Legea iudaică a ținut doar până la Ioan Botezătorul (Luca 16:16) dar chiar și legea iudaică pe tărâmul comun cu Evanghelia, respectiv în Psalmi Ps. 68:6 dispune că celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie iar familia este formată întodeauna din bărbat și femeie. Condiția de bărbat al unei singure neveste pusă preoției excludea poligamia adică haremul, bărbați cu mai multe neveste. Odată însă ce un om a părăsit căsnicia și se recăsătorește sau trăiește cu altcineva, soțul sau soția, celălalt nu este ținut legat pe viață (1 Corinteni 7:15) ci este liber să se recăsătorească și nu suportă consecințe și nu este socotit poligam sau în poliandrie (în cazul femeilor), Domnul Isus oferind excepția adulterului ca permisiune de recăsătorie fără a fi păcat (Matei 5:32, 19:9), biserica dezleagă de acea căsătorie pe victimă. Celui părăsit Dumnezeu a hotărât recăsătoria, Psalmul 68 versetul 6 conferă această situație ,,celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie”.
  • Cum cred baptiștii?: și ei cred că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie, este indisolubilă. Copiii care se nasc fac parte din familie dar nu sunt parte a credinței, sunt socotiți necredincioși și nu au cuget curat („botezul fiind mărturie a unui cuget curat” 1 Petru 3:21), deci nu pot primi botezul, însă pot primi și primesc benedicția , binecuvântarea copiilor așa cum o primesc și copiii din biserica noastră. Dacă cineva părăsește căminul conjugal, celălalt este legat de el pe viață prin Lege (legea iudaică) și nu există posibilitate de recăsătorie. Dacă totuși cineva este recăsătorit, acest om trăiește într-un păcat și nu poate sluji ca diacon sau pastor, sau dacă nu trăiește în păcat el este poligam și nu poate sluji ca pastor sau diacon, el are o problemă și este compromis pe viață.  În cazul văduviei însă cel recăsătorit poate sluji. În practică există un curent potrivit căruia femeia are drept să conducă bărbatul să fie mai presus de el, chiar dacă el este credincios, atunci când ea este mai înțeleaptă ca el deoarece cei doi sunt un singur trup și deci inițial egali. Autoritatea bărbatului în familie se câștigă în timp, ea nu este instituită la căsătorie,  această autoritate se prezumă a fi câștigată în timp și implicit ea nu există de la început, femeia măritată nu-și acoperă capul în biserică (chiar dacă acest aspect nu face parte din mărturia de credință baptistă, este acceptat de unii și doar de unii baptiști și este unul dintre modurile practice în care la capitolul cap de familie sunt diferențe izolate  de manifestare față de credința noastră. Desigur, nu toți baptiștii acceptă această teză însă existența ei conturează diferențe acolo unde ea există) . Frații baptiști nu acceptă oficial că celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie, ci persoana divorțată indiferent dacă este părăsită sau nu, are un handicap spiritual care o împiedică la slujire. Biserica Protestantă Evanghelică consideră această teză ca fiind o gravă erezie și este una din diferențele puternice și punct de coliziune între doctrine.

Alt aspect care trasează o diferență este Preoția în familie, pastorația și slujirea

  • Cum credem noi lutheranii /metodiștii/valdenzii (evanghelicii)?: Noi credem că biserica este constituită de Isus și sfinții apostoli într-o structură episcopală (1 Petru 2:25), de aceea este o singură Biserică cu parohii. Femeile pot fi ordinate și ele în rang de diacon, evanghelist sau pastor misionar (Romani 16:1). Femeile nu pot predica în biserică sau să învețe pe bărbați în biserică la liturghie (1 Timotei 2:12) dar pot predica și învăța pe alte femei personal (Tit 2;4) dar la slujbă pot sluji în cântare, rugăciune, poezie, activități cu copii. Femeia nu se poate socoti mai presus decât bărbatul (1 Timotei 2:12) și dacă bărbatul este credincios ea este supusă. Condiția supunerii nu se aplică față de cel necredincios decât în limita credinței. Femeia poate fi ordinată diacon, evanghelist sau misionar, poate oficia slujba și oferi sacrament dar nu poate predica în biserică, poate însă predica în slujbe online care nu presupune prezența credincioșilor în locașul de cult. Preoția sau pastorația este adresată bărbaților care nu trăiesc în patimi sau poligamie, acest aspect l-am arătat mai sus. Predicatorul este ținut la a vesti doar din Cuvântul Bibliei și ceea ce Isus a poruncit (Matei 28:19). Biserica are ca misiune vestirea Evangheliei, facerea de ucenici, ajutarea săracilor, orfanilor și văduvelor. Pastorii nu fac parte din partide politice și nu fac lobby politic (Galateni 5:20 ultima teză), dar au dreptul a atrage atenția public asupra unor situații inacceptabile (1 Tesaloniceni 5:15). Bisericile lutherane pot fi slujite de pastori sau lucrători baptiști. Pastorul/prezbiterul poate efectua și liberare și ungere cu untdelemn a bolnavului. Ordinarea unui frate sau soră nu se uită chiar dacă ea dispare din scripte. Pastorul nu are voie să se prefacă că a uitat de acest aspect, pastorul nu are voie să mintă.
  • Cum cred baptiștii sau unii baptiști?: Biserica nu este episcopală, este autonomă dar face parte dintr-o uniune de biserici (Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste). Femeile nu pot fi ordinate dar pot sluji în cântare, rugăciune, poezie sau activități legate de copii.  Predicatorul poate expune orice consideră el că este constructiv inclusiv sondaje sociale. Biserica trebuie să se implice în activități sociale, pastorii pot face parte din partide. Doar unele biserici baptiste recunosc actul ungerii cu untdelemn. Ordinarea în Biserica baptistă poate fi nemenținută în acte , ea poate fi fictivă prin așa numitele alegeri de diaconi sau prezbiteri, pastorul nu are obligația de a reține dacă a ordinat pe cineva sau nu. Dacă evidențele scrise se pierd sau dacă ordinarea unui prezbiter nu a fost menționată temeinic, în timp se pierde. Cu toate acestea, Biserica Baptistă cheamă Numele Domnului și credem că acest lucru este cel mai important și ne apropie.

Alt aspect care trasează o diferență este predestinarea

Alt aspect care trasează o diferență constă în doctrina despre Darurile Duhului Sfânt

  • Cum credem noi lutheranii /metodiștii/valdenzii (evanghelicii)?: Dumnezeu ne promite că există felurite daruri ale Duhului (Romani 12:6,…), de la vocațiile noastre până la daruri supranaturale. Tot ceea ce spune Biblia despre daruri este însușit de biserica noastră. Martin Luther afirmă că „Dumnezeu Duhul Sfânt ne luminează cu darurile Sale”. Aici avem o poziție diferită și de cea a bisericii penticostale, aceștia susțin în majoritate că doar darul prorociei, vorbirii în limbi și vedeniile ar fi daruri, iar vorbirea în limbi este unica atestare a botezului cu Duhul Sfânt, lucru pe care noi nu îl susținem. Vocațiile noastre sunt tot daruri ale Duhului (Romani 12:6-7) iar odată ce omul crede el este însemnat cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13) credința sinceră fiind atestarea botezului cu duh Sfânt, darurile Duhului Sfânt nu sunt parte a botezului ci ele vin după botez (Fapte 2:38) sau chiar înainte de botez în cazul adulților (Fapte 10:47). Biserica noastră ca și cele penticostale, harismatice, ortodoxe adoptă linia continuaționistă a darurilor Duhului Sfânt.
  • Cum cred baptiștii?: Nu există o poziție omogenă a bisericilor baptiste față de darurile Duhului. Majoritatea sunt cesaționiste susținând că darurile au avut caracter provizoriu și ar fi retrase. Sunt și biserici care acceptă existența darurilor Duhului Sfânt într-o doctrină similară cu a noastră. Despre prezența Duhului Sfânt ca botez, doctrinele sunt identice.

O altă diferență ar fi doctrina poruncilor lui Dumnezeu însă nu toate bisericile baptiste combat doctrina poruncilor susținută de noi dimpotrivă unele cred așa cum credem noi.

În rest manifestările celor două credințe sunt identice iar aceste diferențe nu sunt de natură să împiedice comuniunea între cele două biserici, dar ne lămuresc pe noi în ceea ce credem. Scopul acestei lecții nu este de a combate frații baptiști cu care moștenim cerul împreună, ci de a înțelege mai bine cadrul credinței protestante Evanghelice Lutherane și Valdenze și unde considerăm eretice pozițiile contrare.

 

Prezbiter și trainer Leontiuc Marius


NEWSNET Evangelical Social Network

Gazduire Web Hosting Inregistrare Domenii

1721
(Visited 834 times, 1 visits today)
Sponsori plată găzduire website
Translate »