Noțiuni preliminare: Importanța păzirii poruncilor lui Isus Hristos - Teza 2

În credința noastră, distingem Vechiul Tratat (Legământ) realizat de Dumnezeu Tatăl cu poporul evreu cu scopul pregătirii căii lui Mesia, și Noul Tratat (Legământ) realizat de Dumnezeu Fiul împlinit de Duhul, cu toți oamenii. Cele două tratate sunt diferite (Evrei 8:7 În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea). Poruncile lor sunt diferite. Pentru a înțelege distincția între Evanghelie ce reprezintă Noul Tratat și Legea lui Moise este important să lecturăm Evanghelia Sfântului apostol Ioan capitolele 14 și 15 care defapt sintetizează credința grupării noastre religioase. Domnul Dumnezeu Isus Hristos distringe la capitolul 15 versetul 10 Poruncile Sale de cele ale Dumnezeului Tatăl care s-au isprăvit la Golgota:

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

De asemenea Luca 16:16 ne precizează clar că Legea și prorocii au ținut numai pâmnă la Ioan Botezătorul

Isus Hristos când citează legea afirmă S-a mai spus în vechime, iat Sf. Apostol Pavel conchide că cele vechi s-au dus, toate lucrurile sunt noi. Cu toate acestea, decalogul așa cum vom vedea face parte și din Evanghelii fiind citat cu tot cu vigoarea sa nepierdută cu excepția Sabatului. Decalogul constituie porunci atât ale Tatălui cât și ale Fiului. Sabatul este un semn între Evrei și Dumnezeu, fiind o umbră mai dinainte a lui Isus Coloseni 2:16-17, creștinul netrebuind să dea justificări cu privire la sărbători și Sabat „nimeni nu vă poate judeca cu privire la mâncare sau băutură, că nu respectați o zi de sărbătoare, cu o lună nouă sau zilele de Sabat,”. Evrei cap. 7 v.8 atestă că o poruncă a fost desfințată, iar Ioan 5:18 arată că Isus a dezmembrat efectiv Sabatul și pentru aceasta evreii vroiau să-l omoare. Deși imperativ îm Luca 16:16 Isus a poruncit că Legea a ținut doar până la ioan, astăzi apar mișcări eretice, cum este mișarea Adventistă care predică contrariul.

Acest aspect este întărit de Sf. Apostol Pavel în Epistola către Romani cap.7 și 8, și Epistola către Evrei cap.9, când Vechiul Legământ a fost desfiinţat, a fost desfiinţat cu toate poruncile sale.

Se predică în multe biserici că noi trăim și suntem mântuiți prin credință dar credința nu are porunci. Acest lucru nu este adevărat pentru că este vădit contrar celor edictate de Isus Hristos. Dimpotrivă, imperativ Isus Hristos în repetate rânduri ne arată că noul legământ are și el porunci ( Evrei cap 7-9 lămurește).

Ioan 14:21 Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)

²¹Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

Consecința conformării poruncii, socotirea conformării mai precis prin meritul lui Isus Hristos, este viața veșnică

Evanghelia sf. Apostol Ioan cap. 12:

Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)

⁴⁹ Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Este foarte important pe de o parte să avem Poruncile lui Isus Hristos, iar pe de altă parte să le păzim. Persoana care se străduiește să țină aceste porunci (nimeni nu va reuși să le respecte impecabil), este socotită sfântă. Sfințenia se dobândește deci, încă de pe pământ

Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu prin credinţa în Isus.

Nu în ultimul rând, Poruncile lui Isus Hristos Dumnezeu trebuie propovăduite. Domnul Isus Hristos a fixat Evanghelia legiferând de la început și până la înălțare. A oferit o Evanghelie completă care trebuie predicată (prorocită – a proroci înseamnă a cita Evanghelia Apocalipsa 19:10), nu are nevoie de alte descoperiri, ea este completă. Atunci când Noul Testament, Biblia vorbește, Dumnezeu vorbește. În Ev. Sf. Matei cap 28 versetele 19 și 20 Domnul Isus legiferează poruncitor astfel:

Cornilescu 1924 – Revizuire

¹⁹ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
²⁰ Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-Am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Trebuie menționat că și promisiunile lui Dumnezeu sunt tot porunci care se duc la îndeplinire, unele chiar porunci inter-Dumnezeiești.

Observăm dar că Domnul Dumnezeu Isus oferă fel și fel de porunci care treptat le vom expune, printre cele mai importante să facem ucenici, să-i botezăm trinitar, să-i învățăm să păzească poruncile, să păzim poruncile și să săvârșim Euharistia (cina/împărtășania).

Gruparea noastră religioasă consideră cel mai important lucru al vieții creștinului învățarea și păzirea poruncilor lui Isus Hristos care au țintă Dragostea Sa, Romani cap. 8:1,2

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu* trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea† păcatului şi a morţii.

Evanghelia mai este numită și Legea Duhului, un termen metaforic, Evanghelia însă cuprinde poruncile lui Isus Hristos. Noi credem în Evanghelie, credem deplin în lucrarea și darurile Duhului Sfânt, Mângâietorul promis nu a fost luat. Dumnezeu și astăzi oferă daruri spirituale. Aceste daruri sunt primite de credincios când el se conformează poruncilor, adică trăiește prin credință

Efeseni 1:13-15 Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)

¹³Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit ¹⁴şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. ¹⁵De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,

Romani 12: 2-8 Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

³ Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia†.
⁴ Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,
⁵ tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.
⁶ Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
⁷ Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.

⁸ Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine† cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.

1 Corinteni cap. 12 Cornilescu 1924 versetele 4-7

4.Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
⁵ sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
⁶ sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
⁷ Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
⁶ sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
⁷ Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
⁸ De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească** despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh;
⁹ altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh
¹⁰ altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
¹¹ Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.

Darurile nu condiționează mântuirea. Iar Duhul Sfânt este primit atunci când credem Evanghelia. Astfel căutăm să fim vrednici de trupul lui Isus Hristos, de chemare în lucrarea Sa. A doua Ep sf. pavel către Tesaloniceni 1:11-12

11. De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate zşi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
^12. pentru ca* Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi şi voi, în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos. (Cornilescu)

Astfel, dragii mei în sensul zilei de astăzi, Legea Domnului nu este altceva decât Evanghelia. Iar a crede în mesajul Domnului, înseamnă a fi evanghelic. Un text al vechiului Testament care totuși găsește aplicabilitate astăzi, este cel al Psalmistului David în primul Psalm, prin care Dumnezeu PROMITE

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori,
² ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului (Evanghelie am spune astăzi) şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
³ El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.
⁴ Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
⁵ De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.