Mărturisirea de credință a Bisericii Protestante Evanghelice Valdenză-Metodistă-Lutherană -

Mărturia Noastră de Credință

I. Dumnezeu: Trinitatea și Atributele Sale

Credem într-un singur Dumnezeu viu și adevărat, spirit etern, atotputernic, omniscient și plin de dragoste (Ioan 4:24).
Acest unic Dumnezeu există din veșnicie în trei Persoane co-egale și co-eterne: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o singură Ființă divină în trei Persoane distincte, dar nedespărțite (Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14).
- Tatăl: Creatorul tuturor lucrurilor vizibile și invizibile (Geneza 1:1; Efeseni 4:6).
- Fiul (Isus Hristos): Cuvântul întrupat prin care toate au fost făcute, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o ființă cu Tatăl (Ioan 1:1-3, 14; Evrei 1:3).
- Duhul Sfânt: Puterea vie care susține viața, înnoiește inimile și călăuzește poporul lui Dumnezeu, co-egal și co-etern cu Tatăl și cu Fiul (Ioan 14:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14).
Dumnezeu este sfânt (1 Petru 1:16), drept (Psalmul 89:14), dar și plin de milă și har față de toți cei care se întorc la El prin credință (Efeseni 2:4-5).

II. Isus Hristos: Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul

Credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, născut din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt (Ioan 1:1-2; Evrei 1:3; Matei 1:20-23; Luca 1:35).
A trăit o viață fără păcat (Evrei 4:15), a predicat Împărăția lui Dumnezeu, a împlinit Legea și Prorocii (Matei 5:17) și a adus vestea bună a mântuirii.
Prin moartea Sa pe cruce, a plătit prețul deplin pentru păcatele noastre, aducând ispășire și reconciliere (1 Ioan 2:2; Romani 5:8).
A înviat a treia zi după Scripturi (1 Corinteni 15:3-4), s-a înălțat la cer și șade la dreapta Tatălui, mijlocind pentru noi (Evrei 7:25).
Credem în revenirea Sa în slavă pentru a judeca viii și morții și pentru a aduce Împărăția Sa la plinătate (Fapte 1:11; Apocalipsa 22:12).

III. Duhul Sfânt: Persoana Divină și Lucrarea Sa

Credem că Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat, co-egal și co-etern cu Tatăl și cu Fiul (Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14).
El a fost trimis de Tatăl și de Fiul pentru a aduce la viață, a sfinți și a călăuzi Biserica (Ioan 14:26; Ioan 16:13).
Duhul Sfânt convinge lumea de păcat, de neprihănire și de judecată (Ioan 16:8).
Credem în lucrarea continuă a Duhului Sfânt în Biserică prin revărsarea darurilor Sale diverse (înțelepciune, cunoștință, credință, vindecare, minuni, profeție, discernământ, limbi, tâlcuire, slujire, învățătură, păstorire, conducere, milostenie) pentru zidirea Trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:7-11; Romani 12:6-8; Efeseni 4:11).
Duhul Sfânt îndeamnă la pocăință, produce roadele neprihănirii (Galateni 5:22-23) și pregătește Mireasa pentru Mire.
Fiecare credincios este chemat să caute plinătatea Duhului Sfânt printr-o viață de rugăciune, ascultare și sfințenie (Efeseni 5:18).

IV. Noul Testament și Proto-Evanghelia constituie autoritate scrisă

Credem că Sfânta Scriptură (Vechiul și Noul Testament) este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Noul Testament completat cu Proto-Evanghelia este autoritatea finală în materie de credință și practică (Luca 16:16, Romani 10:4, 2 Timotei 3:16-17, Evrei 8:7). Prin Proto-Evanghelie înțelegem acala porțiuni din Vechiul Testament menținute de Noul Testament.
Credem că Noul Testament este Evanghelia și înlocuiește Legea și Prorocii (Luca 16:16, Romani 10:4, Coloseni cap.2, Evrei 8:7)

V. Mântuirea: Har Prin Credință

Credem că mântuirea este un dar al lui Dumnezeu, primit prin har, prin credință trăită în Isus Hristos, și nu prin faptele Legii (Efeseni 2:8-9; Galateni 2:16). Prin credință noi nu înțelegem o simplă convingere ci mai mult, o credință aplicată.
Mântuirea este lucrarea completă a lui Dumnezeu, care include:
- Pocăința: Recunoașterea păcatului, căința sinceră și întoarcerea către Dumnezeu (Fapte 3:19; Fapte 2:38), respingerea păcatului și conformarea la Evanghelie.
- Justificarea: Actul prin care Dumnezeu ne declară neprihăniți prin jertfa lui Hristos, primită prin credință (Romani 5:1). Aceasta include iertarea păcatelor și atribuirea neprihănirii lui Hristos.
- Sfințirea: Procesul continuu de creștere în asemănarea cu Hristos prin puterea Duhului Sfânt, o viață de depărtare de păcat și ascultare de Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4:3).
- Glorificarea: Starea finală a mântuirii, transformarea desăvârșită și prezența fără păcat în slava cerească (Romani 8:30; Apocalipsa 21:4).
Faptele bune sunt un rezultat al mântuirii, nu sursa ei (Efeseni 2:10).
Iertarea: Noi credem că iertarea nu este discutabilă, odată ce omul s-a pocăit și și-a mărturisit păcatele, în conformitate cu 1 Ioan, întreaga epistolă, este curățit de orice nelegiuire și nu mai suportă consecințele trecutului. Noi credem că iertarea odată primită de credincios, nimeni și nimic nu o poate revoca, iertarea păcatelor are caracter absolut și nu relativ. Noi credem că avem puterea de a ierta celor care ne-au greșit (Ioan 20:23, Matei 16:15) iertare care Dumnezeu o acceptă și mai mult ne poruncește să o facem. Noi credem că omul iertat nu mai suportă nici o consecință a trecutului său. De asemenea persoana care este nevinovată într-un divorț, este părăsită, nu este legată de persoana care a părăsit relația și este liberă de trecut, putând sluji clerical biserica și are dreptul la a se recăsători dacă celălalt a comis adulter (Psalmul 68:6). Orice persoană care se pocăiește de păcatele sale poate primi preoția indiferent care este trecutul său.
Unicul păcat care nu se iartă este înfruntarea prin forță autoritară asupra Evangheliei prin defăimarea acesteia atribuind-o ca „lucrare a lui satan” cu consecințe autoritare (Matei 12:22). O asemenea faptă poartă denumire de „Hulă împotriva Duhului Sfânt” și este un păcat care nu se iartă. Pentru a exista însă o asemenea faptă sunt necesare 3 condiții: 1) să existe un act de autoritate, 2) Comitentul să aibe autoritate atât clericală cât și civilă 3) Comitentul să rămână stăruitor în hula sa. Dacă acesta se desistează fapta nu mai are rezultat.

VI. Biserica: Trupul lui Hristos

Credem că Biserica este Trupul lui Hristos, adunarea tuturor celor chemați și născuți din nou prin credința în Evanghelie și prin lucrarea Duhului Sfânt (Efeseni 1:22-23; Efeseni 5:25-27; 1 Corinteni 12:27).
Biserica este una, sfântă, universală și apostolică, prin prezența vie a Domnului Isus Hristos, Capul Bisericii (Coloseni 1:18).
Misiunea Bisericii este:
- Să vestească Evanghelia la toate neamurile (Matei 28:19-20).
- Să administreze Sfintele Taine (Botezul și Cina Domnului) conform Scripturii.
- Să edifice pe credincioși în sfințenie și adevăr (Efeseni 4:11-13).
- Să practice dragostea frățească și părtășia sfântă (Faptele Apostolilor 2:42).
Biserica vizibilă este alcătuită din comunități locale de credincioși adunate în Numele lui Isus, unde Cuvântul este predicat curat și Tainele sunt administrate corect (Matei 18:20).
Numai nașterea din nou prin credința vie în Hristos face pe cineva parte din Biserica adevărată (Ioan 3:3; Romani 10:9-10).
Credem în conducerea episcopală a bisericii, sub autoritatea lui Hristos, prin pastori/prezbiteri, misionari și diaconi și un pastor coordonator cu atribuții de episcop care poate fi ordinat în rang de episcop (1 Timotei 3; Tit 1). Conducerea este un serviciu, nu o dominare.
Credem că toți cei care cred sincer în Hristos fac parte din Biserica Sa adevărată și ne străduim pentru unitatea Duhului în dragoste (Ioan 17:20-23; Efeseni 4:3-6; 1 Timotei 3:15; Efeseni 4:15). Adevărul și dragostea trebuie să coexiste în Biserică.

VII. Sacramentele (Tainele) Bisericii

Credem că Hristos a instituit două Taine principale ca mijloace vizibile ale harului Său:
- Botezul: Semn și pecete a nașterii din nou, a curățirii de păcat și a intrării în Trupul lui Hristos, administrat în Numele Sfintei Treimi. Este destinat celor ce mărturisesc credința sau, în cazul copiilor, celor aduși în legământul harului prin credința părinților și promisiunea lui Dumnezeu (Matei 28:19; Romani 6:3-5; Tit 3:5; Faptele Apostolilor 2:38-39). Este o lucrare a harului divin. Botezul lui Ioan este diferit de botezul lui Isus, așa este descris în Faptele Apostolilor cap.19:1-7. Botezul pocăinței era acordat după ce oamenii își mărturiseau păcatele. Creștinii după mărturisirea păcatelor primesc Euharistia. Botezul lui Isus se adresează atât adulților care se încreștinează cât și copiilor (Faptele Apostolilor cap.2:38,39) care se nasc în credință, fiind înlocuirea tăierii împrejur (Coloseni cap. 2:11-13). Botezul este un sacrament, un tratat pe care Dumnezeu îl face cu omul și nu invers, deoarece botezul este poruncit de Isus (Matei 28:19). Domnul Isus nu ne-a poruncit să facem ucenici doar adulți ci și copii (Luca 18:16), iar ucenicii se botează (Matei 28:19). Domnul Isus ne poruncește să facem ucenici botezându-i, poruncă din Matei cap. 28 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Ordinea aici este botez și apoi învățătura credinței, ceea ce înseamnă că nu este absolută ordinea enumerării de la Matei cap. 16 verset 16. Ucenic poate fi și un copilaș pe care suntem obligați așa cum am arătat mai sus, să-l primim ca ucenic și membru în biserică.. (Credința cu confirmație – Romani capitolul 10 verset 10 – este instituție distinctă de botez, Botezul este mărturia unui cuget curat și nu invers, de aceea Matei 16:16„ a crede” „și” „a fi botezat” două verbe asociate cu „și”, nu se confundă cu „cine va crede dacă” sau „cine va fi botezat dacă”- putem fi mântuiți chiar fără botez -tâlharul de pe cruce; și putem fi botezați fără a sfârși mântuiți datorită lepădării de credință. Noi credem că un om care se încreștinează este întrebat dacă el crede pentru că el nu s-a născut în credință. Botezul famenului etiopian este mărturia modului în care se botează adulții. Noi credem că în familile creștine copiii nu aparțin diavolului ci lui Dumnezeu, nu sunt întrebați sau nășiți, ci ei cresc în credință, sunt botezați așa cum ucenicii au botezat casele întregi unde intrau la socoteală și copiii (Faptele Apostolilor 16:5, 18:8, 1 Corinteni 1:16). Copiii au un cuget curat, Domnul Isus ne spune că acelora ca ei este Împărăția Cerurilor. Botezul este unul singur (Filipeni 4:5), el nu trebuie repetat și omul este beficiar al botezului în 3 etape: în apă, în duh și în cunoștință. În apă prin sacrament, în Duh prin înnoirea conștiinței – botez cu Duhul Sfânt și în cunoașterea Evangheliei – botez cu foc.
- Cina Domnului (Euharistia): Memorial viu al jertfei lui Hristos și mijloc de întărire a părtășiei credincioșilor cu El. Credem în prezența tainică, vie și reală a Domnului prin Duhul Sfânt în viața celor ce iau parte cu credință, primind trupul și sângele Său spre iertarea păcatelor și întărirea vieții veșnice (Luca 22:19-20; 1 Corinteni 10:16-17; 1 Corinteni 11:23-29; Matei 26:26-28). Cuvântul „este” din porunca Domnului Isus „ Acesta este trupul și sângele Meu” nu înseamnă decât „este” și nu „simbolizează” (Martin Luther). Prin urmare noi credem că Domnul Isus este fizic prezent într-o uniune hipostatică în pâinea și vinul de la Euharistie, aspect consacrat de însuși Domnul Isus Hristos, cuvintele sale fiind veșnice. Respingem transsubstanțierea și concepția pur simbolică. Este o Taină a unității Bisericii și a părtășiei frățești. Prezența fizică rezultă și din 1 Corinteni 10:14 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?. Euharistia este un sacrament care spală haina (trupul și sufletul), sângele Domnului spală păcatele așa cum ne este descris în Apocalipsa 7:14.
Recunoaștem și alte acte de har (Căsătoria-Taină dar nu și sacrament, Hirotonirea, Mărturisirea păcatelor cu Absoluție-componente la Euharistie, Rugăciunea pentru cei bolnavi, Binecuvântarea copiilor, Ungerea bolnavilor) ca rânduieli de har și binecuvântare care susțin viața Bisericii, dar nu sunt Taine de mântuire în sine (Efeseni 5:31-32; 1 Timotei 4:14; Iacov 5:14-16).
Respingem atât exagerarea sacramentalistă, cât și minimalismul raționalist.

VIII. Viața Creștină: Sfințenie și Slujire

Suntem chemați la o viață de sfințenie, pocăință zilnică, dragoste și slujire (1 Petru 1:15-16). Fiecare credincios are un rol activ în Biserică, slujind potrivit darurilor primite de la Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:4-7).

IX. Răpirea și Venirea Domnului

Credem în venirea iminentă a Domnului Isus pentru răpirea Bisericii și în revenirea Sa în glorie (1 Tesaloniceni 4:16-17; Apocalipsa 22:20).

X. Judecata Finală și Destinul Veșnic

Credem în judecata finală: cei mântuiți la viață veșnică, cei nemântuiți la pedeapsă veșnică (Matei 25:46). Cei mântuiți vor experimenta o mântuire desăvârșită la revenirea lui Hristos, fiind înviați în trupuri glorificate pentru a trăi veșnic în prezența lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:4). Cei mântuiți au siguranța mântuirii lor, păstrați de Hristos (Ioan 10:28), deși pot renunța singuri la această siguranță chiar aici pe pământ. Credem că sufletul este nemuritor, credem că sufletul primește trup de slavă însă va exista unirea trupului pământesc cu cel de slavă la înviere. Astfel, în trup de slavă se așteaptă învierea, trupul de slavă fiind tocmai o consecință a prețului și dreptului câștigat la Golgota.

XI. Homosexualitatea și Identitatea de Gen

Recunoaștem demnitatea și valoarea fiecărei persoane create de Dumnezeu și chemarea de a trăi în armonie cu voia Sa. Toți oamenii merită iubire, respect și demnitate, cu aceleași drepturi fundamentale.
Conform învățăturilor biblice (Geneza 2:24; Romani 1:26-27), credem că Dumnezeu a instituit căsătoria ca o unire între un bărbat și o femeie și nu susținem relațiile homosexuale. Biblia încurajează curăția sexuală în afara căsătoriei.
Toți oamenii, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen, sunt chemați la pocăință și transformare în Hristos (1 Corinteni 6:9-11). Dar credem că homosexualitatea este un păcat, iar trăitul într-un asemenea păcat constituie refuz al mântuirii pentru că manifestă opoziție față de Poruncile Evangheliei.
Membrii Bisericii trebuie să trăiască conform învățăturii biblice, inclusiv în domeniul relațiilor sexuale. Persoanele care practică homosexualitatea sau susțin o identitate de gen diferită de sexul biologic nu pot fi membri activi, oferindu-li-se șansa de a se pocăi și reveni la calea reconcilierii și restaurării prin pocăință și o viață nouă în Hristos.
Suntem chemați să arătăm iubire și milă, aducând adevărul Evangheliei, fără judecată sau condamnare, oferind harul și restaurarea lui Hristos.

XII. Europa, celelalte biserici și Biserica Catolică

Uniunea Europeană ca regat al drepturilor fundamentale reprezintă idealul formei și construcției politice susținute de biserica noastră. Europa creștină reprezintă idealul nostru.
Bisericile care cred în Dumnezeu Trinitar în care Isus este Dumnezeu, care cred că Evanghelia a înlocuit Legea lui Moise pe deplin, sunt biserici surori și au comuniune din oficiu cu biserica noastră, mai precis sunt prezumate a fi în comuniune. Credem astfel în Unitatea bisericii.
Chiar dacă înaintașii noștri au fost executați de către Biserica Catolică, chiar dacă bisericile înaintașilor noștri au fost demolate și rase de către Biserica Catolică, Evul Mediu nu este timpul de astăzi. Biserica Catolică de astăzi de facto este una reformată și prin dragoste nădăjduim într-o împăcare. Ne desparte cultul închinării înaintea sfinților, dar Hristos unește Bisericile Sale. De aceea nesăbința din Evul Mediu și Renaștere nu justifică să numim o altă biserică ca fiind Antihrist și în consecință, noi nu vom primi teza altor protestanți care anatemizează catolicismul de astăzi ci vom privi la aspectele pe care le avem comune (Filipeni 3:16) căutând părtășii comune și chiar comuniunea.
Credem că acei credincioși creștini care ne acceptă drept frați în Hristos și doresc să aibe comuniune și colaborare cu noi sunt mântuiți, credem că acei credincioși care nu ne acceptă pe noi drept frați în Hristos, neagă oficiul nostru pastoral și resping comuniunea cu biserica noastră sunt căzuți din har și despărțiți de Hristos (Romani 16:17). Credem că acei credincioși care nu acceptă înlocuirea Legii cu Evanghelia și consideră că Legea totală sau în parte trebuie ținută în continuare, sunt despărțiți de Hristos (Galateni 5:4,18).

Consistoriul Bisericii sub îndrumarea

pastor Marius Leontiuc

document extras – evidențele Organizației Religioase

Abonează-te aici la canalul nostru de Youtube