Despre diferența dintre credința Bisericii Protestante Evanghelice Lutherane Metodistă Valdenză și cea Adventistă

Sponsori

De la început trebuie specificat că această lecție de curs nu are scopul de a denigra un alt cult recunoscut de lege, prin această lecție care ni se adresează nouă credincioșilor protestanți, vom înțelege care sunt diferențele principale dintre noi și creștinii adventiști și de ce considerăm greșite punctele lor doctrinare. Ele sunt foarte multe, nu le putem atinge pe toate vom încerca să le ancorăm pe cele principale.

Este necesar însă a lămuri care sunt punctele care delimitează cele două doctrine pentru a fi noi mai lămuriți. Dar mai întâi amintim că între noi sunt multe asemănări. În primul rând avem multe imnuri comune, adventiștii folosesc imnurile lutherane, metodiste pe care chiar le redenumesc (nedrept și mincinos)„muzică adventistă”, avem aceeași formă de rugăciune, avem aceeași aspirație spre moralitate.

Deși ambele credințe susțin că sunt evanghelice, doar una dintre cele două practică doctrina și liturghia evanghelică , ambele biserici susțin că sunt biserici ale Poruncilor lui Dumnezeu.

Biserica Adventistă și-a avut rădăcinile în tezele lui Ellen White desprinse din doctrina lui  William Miller,  mișcarea anilor 1830-1840, în perioada considerată de aceștia ca fiind „o mare trezire”, desprinsă din biserici baptiste și metodiste, și a fost fondată oficial în 1863. Au fost incluse personalități importante din bisericile americane Hiram Edson, James Springer White (Soț cu Ellen G. White), Joseph Bates, și J. N. Andrews. În deceniile care au urmat, biserica s-a extins de la baza sa inițială în Noua Anglie pentru a deveni o organizație internațională. Dezvoltări semnificative precum recenziile inițiate de evanghelicii Donald Barnhouse și Walter Martin, în secolul XX a dus la recunoașterea sa ca și Confesiune creștină.  Această biserică are la bază scrierile unei enoriașe cu origini afro-americane și anglo-saxone pe nume Ellen White, care a susținut că a avut o viziune prin care Dumnezeu i-a ordonat o nouă reformă descoperindu-i continuarea Legii iudaice. Ellen White nu a absolvit nici o școală superioară, a fost implicată într-o cercetare penală pentru plagiat, încercând într-un fel să rescrie istoria prin operele sale literare.  Conchidem că Biserica Adventistă se naște în America din învățătura unei femei care este considerată de adventiști un profet al zilelor noastre sau al perioadei recente. Adventismul se consideră a fi singura Biserică, adevărată, rămășița. Profetesa lor Ellen G. White, pe care o venerează și în ale cărei cuvinte cred fără nicio îndoială, le-a spus că: ”… Satana a intrat în posesia deplină a Bisericilor”. (Daruri spirituale VL, p.189-90) De asemenea, ei cred că, rugăciunile noastre a celorlalți creștini sunt o “urâciune” înaintea lui Dumnezeu. (Daruri spirituale, V1 p.190). (http://www.whiteestate.org/books/egwhc/EGWHCc19.html) Scrierile lui Ellen G White, egale ca importanță cu Scriptura  un deziderat prin care adventiștii o venerează pe profetesa lor fondatoare, Ellen G. White, ba chiar au făcut și această declarație în revista lor  “Ministry” din octombrie 1981 și niciodată nu au retractat-o: ”Noi credem că revelația și inspirația atât din scrierile Bibliei, cât și din scrierile lui Ellen White, sunt de o calitate egală. Supervizarea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă și de aprofundată într-un caz ca și în celălalt.” (https://www.ministrymagazine.org/archive/1981/10/ellen-whites-role-in-doctrine-formation)

Credința Protestantă Evanghelică sau lutherană s-a conturat în forma sa prin mărturia de credință regăsită în Catehismul mic și Catehismul mare al lui Luther, Confesia Augustană și Articolele de la Schmalkald întregindu-se în Biserica Protestantă Evanghelică cu Catehismul de la Heidelberg și cel al lui Peter Waldo și desigur scrierile lui Jan Hus. Credința Evanghelică își are rădăcinile în perioada Gregoriană, catehismul lui Grigore este transcris parțial de Martin Luther. În perioada gregoriană în anii 520-635 se crează opoziție față de adoptarea închinării la alte ființe, respectiv la sfinți și la îngeri. (Ansamblul Scrisorilor lui Grigore) Catehismul lui Grigore este practic reluat de Martin Luther. În perioada anilor 680-720 gregorienii crează o nouă reformă, opoziția față de adoptarea închinării la icoane, perioadă cunoscută sub denumirea de iconoplasm sau iconoclast, gregorienii fiind redenumiți ca iconoclaști. Biserica Catolică emite un decret de vânare a iconoclaștilor în perioada 780 care se refugiază în zona Walda din nordul Italiei și estul Franței de astăzi, devenind mai târziu sub denumirea de Evanghelici Valdenzi. La 1180 Peter Waldo urmaș al valdenzilor, un negustor care s-a întors la convingerile familiei sale din regiunea Walda, scrie un catehism care reia punctual concluziile iconoclasmului și gregorienilor reforma fiind completă odată cu Martin Luther prin catehismele sale în perioada 1507-1545. Biserica Protestantă Evanghelică se identifică ca parte a familiei bisericilor lutherane dar și metodiste și valdenze tocmai pentru că Martin Luther s-a identificat la rândul său ca fiind husit și valdenz „fără a conștientiza”, dar Luther a clarificat și mai mult doctrina evanghelică.

1.Prima diferență foarte vizibilă: SABATUL și LEGEA IUDAICĂ

Cum cred adventiștii?

Adventismul pleacă de la premisa că  Legea nu a încetat, că de fapt Legea iudaică Torah ar fi compusă din mai multe segmente de legi, și doar segmentul legii jertfei și cel ceremonial ar fi cel încetat. În acest sens se pleacă de la un verset din 2 Timotei capitolul 3 versetul 16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire. Acest verset adventiștii susțin că ar impune ca Biblia să fie imperativă în întreg conținutul ei mai puțin sub aspectul legii jertfei și cea ceremonială (Legea jertfei ar fi un segment distinct și autonom al Torei din punctul lor de vedere). De aceea ei mențin inclusiv meniul alimentar evreiesc susținând că există bucate spurcate și bucate nespurcate. Pentru a susține aceste teze adventiștii au la bază 3 versete din Biblie:

2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Matei 5:17  nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc

Ioan 10:25 Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,

Adventiștii folosesc confuzia dintre verbul „a strica” și cel „ a scoate din vigoare”. La 2 Timotei apostolul Paul expune că toată Scriptura ne învață, ne mustră, el nu spune că ne și poruncește. Isus nu a contestat Legea, El nu a spus „Nu este de la Tatăl”, acea situațșe ar fi fost stricarea sau desființarea Legii, ci Hristos a scos-o din vigoare, a sfârșit-o (Romani 10:4 Hristos este sfârșitul Legii). După raționamentul adventist, a strica legea este sinonim cu a ieși din vigoare ceea ce ar însemna că legea jertfei (segmentul din Lege) și cea ceremonială nu pot fi desființate sau sfârșite, o sincopă în raționamentul lor.

Sabatul susțin ei, că nu a încetat, că există o singură zi a închinării și aceea este Sâmbătă iar cei care se închină Duminica s-ar închina lui Antihrist deoarece Duminica este semnul fiarei. Pentru a susține o asemenea inepție, adventiștii susțin că Duminica ar fi Ziua Soarelui. Ziua soarelui provine dintr-un calendar greco-roman ce continuă unul mesopotamian, dar culmea nu are săptămâni ci decade, perioade de câte 8 și 10 zile, în care ziua întâi ar fi Ziua Soarelui, ziua a șaptea ar fi Ziua lui Saturn, dar Ziua Soarelui nu se repetă la 7 zile ci la 10 zile. Menținerea denumirii în calendarul englez a zilei Sunday, le-a oferit un imbold în direcția aceasta. Acesta este argumentul pentru care numeroși credincioși adventiști împrăștie în rețelele sociale imagini în care arată că ceilalți creștini se închină de fapt la satana și că l-ar avea drept șef pe papa, unii chiar dacă ar conștientiza că este o minciună grosolană duc un adevărat război în numele sabatului care ar fi Sigiliul lui Hristos. Mai jos capturi de ecran care arată cum agresează adventiștii alți creștini numindu-i direct sataniști pentru simplul motiv al închinării în general Duminica.

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

LEGEA IUDAICĂ ESTE TORAH ȘI ESTE SFÂRȘITĂ : Isus a spus în Sfânta Evanghelie a sf. ap. Luca cap. 16 verset 16 așa poruncind ,,Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan Botezătorul; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.”

Pentru a putea înțelege ce este termenul de Legea, vom privi la Codex Sinaiticus (cea mai veche Biblie), la sulurile de la Qumram, precum și la Biblia arameică, la traducerea în ebraică timpurie. Termenul este Torah, această expresie e prezentă și în versiunea The Scripture 2009 care traduce astfel Luca 16:16: The Torah and the prophets are until Yoḥanan. Nu trebuie mare filozofie ca să analizăm Evangheliile și să constatăm expresiile Legea lui Moise, Legea  Voastră, Legea, numai că acolo unde apare termenul Legea singular el este Torah, adică primele 5 cărți ale lui Moise, Legământul făcut pe Sinai de Dumnezeu cu poporul Evreu.

Noi credem că Hristos este sfârșitul Legii Iudaice pentru că așa spune Biblia în Romani 10:4 Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

Legea a fost schimbată cu Evanghelia. Precum Legea, și Evanghelia are porunci (Fapte 1:2), poruncile pentru creștin sunt toate cuvintele lui Hristos/ Ca și Legea, Evanghelia are norme prohibitive : să nu furi, să nu bârfești, să nu ucizi, să nu preacurvești,…, dar Evanghelia nu are dispoziții de sacrificiu cotizant de jertfă: nu există jertfe animale sau de timp cum ar fi Sabatul și nu există nici pedepse de aceea este numită Har. Totuși Evanghelia impune ca tot ceea ce facem să facem ca pentru Hristos, o credință faptică nu o simplă convingere  Iacov 2 18Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele. 19Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! 

Jertfa are altă conotație în Evanghelie, modul dde trăire în trup al Evangheliei este ca o jertfă, o liturghie a sufletului: Romani 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru mila lui Dumnezeu, să aduceţi trăirea în trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. În consecință noi credem că Legea nu se mai ține (Luca 16:16(, Isus nu a stricat Legea, nu a contestat-o, nu a spus că ea este greșită dar în calitate de Dumnezeu a poruncit sfârșitul Legii, ieșirea din vigoare întrucât aceea era valabilă doar pentru poporul evreu (Romani 10:4). De altfel Romani 6:15 ne arată că nu suntem sub lege:Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum chiar dacă legea e considerată de același apostol Paul ca desăvârșită, reamintim Romani 10:4 Hristos este sfârșitul Legii, Evanghelia este înlocuitoare a Legii, este denumită de apostolul Paul în Romani 8 ca fiind Legea Duhului de Viață la versetul 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Și sfîntul apostol Iacov are termenul de lege pentru evanghelie, lege care înlocuiește vechea Lege,

Iacov cap. 1

Astfel despre schimbarea Legii aflăm și în Epistola către Evrei 7:

⦁ Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.
13 În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.
⦁ 14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie.
⦁ 15 Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot,
⦁ 16 pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.
⦁ 17 Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
⦁ 18 Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei şi zădărniciei ei
⦁ 19 căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

Despre Sabat, chiar fiind o componentă a Decalogului, a Legii este sfârșit, a fost oprit de Hristos.

Ioan 5:18
Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcăEl a oprit ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.

Evrei 7 :18 ⦁ Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei şi zădărniciei ei

Coloseni 2:16  Nimeni nu are dreptul să vă judece cu pentru că mâncați o mâncare sau beți o băutură, sau că nu respectați o zi de sărbătoare, o lună nouă sau zilele de Sabat

Romani 14:5,6
⦁ Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă,

Romani 6: 14Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. 15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

Noi credem în conformitate cu scrierile valdenze, că orice zi este a Domnului. Noi am intrat în odihna Lui prin Euharistie, Dumnezeu a decis o nouă zi și anume „astăzi” adică orice zi este a Sa. Putem observa că anularea Sabatului era unul din cele două motive pentru care iudeii doreau să-L omoare pe Hristos. Hristos Isus este Domn al fiecărei zile, El este Domnul inclusiv al Sabatului și de aceea a pe de o parte a desfințat titlul special de jertfă a timpului a acestei zile și a cerut ca fiecare zi să fie a Sa (Evrei 4:7). De aceea ne-a poruncit ca „astăzi” este noua zi pusă deoparte.

Evrei 4 : 1
⦁ 1.Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
⦁ 2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
⦁ 3 Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.
⦁ 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”
⦁ 5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”
⦁ 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor,
⦁ 7 El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”

Ca să concluzionăm: adventismul susține continuarea Legii pe segmente, că Legea nu ar fi un tot unitar ci mai multe legi. Când sunt confruntați cu textul regăsit în Luca 16:16, adventiștii adaugă la cuvântul Lege (Torah) cuvântul „jertfei”. Ceea ce le scapă din vedere adventiștilor, este că textul de la Luca 16:16 redă o cuvântare mai înainte de Golgota, doar la Golgota catapeteasma de la Templu s-a rupt. Biserica Protestantă Evanghelică susține că Hristos este sfârșitul Legii, Evanghelia înlocuind Legea. Există și pastori care se autodenumesc lutherani care susțin că  Evanghelia nu ar avea porunci, chiar dacă acest lucru este imperativ la Fapte 1:2, și că Legea ar avea formă de continuitate. Coincidența identității unor porunci din Noul Testament / Evanghelie cu cele ale Decalogului nu înseamnă continuarea Legii ci constanta moralității cerute de Dumnezeu în istorie. Biserica Protestantă Evanghelică subscrie pasajului de la Fapte cap. 15:24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea, socotind că mișcarea adventistă este de facto o gravă erezie din punctul nostru de vedere. Prin faptul că Hristos a oprit Sabatul și toată Legea, a decis sfârșitul acesteia iar adventiștii susțin că de fapt nu a oprit-o și că în spatele cuvintelor exprese s-ar afla înțelesul contrar, dovedim că Biserica Adventistă predică o altă evanghelie, cea a continuării Legii.

Coloseni 2:14
⦁ A şters Tabla de Piatră a mărturiei cu poruncile ei, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnică, şi a nimicit-o rastignind-o pe cruce.
⦁ 16 Nimeni dar să nu vă judece cu pentru că mâncați o mâncare sau beți o băutură, sau că nu respectați o zi de sărbătoare, o lună nouă sau zile de Sabat,
⦁ 17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos
⦁ 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie necerută şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
⦁ 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
⦁ 21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”?
⦁ 22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
1 Corinteni 10:25-27
⦁ 25 Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
⦁ 26 Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”.
⦁ 27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

Fapte cap. 15:24
⦁ Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,

Subliniem ce am spus și mai sus, a sfârși/înceta vigoarea unei legi nu este sinonim/similar cu stricarea acesteia. Hristos nu a contestat originea divină, creația Tatălui , Legea ci a sfârșit-o, El a spus la Luca 16:16 Legea și proorocii au ținut numai până la Ioan Botezătorul iar la Romani 10:4 Hristos este sfârșitul Legii.

2. A doua mare diferență: Poruncile lui Dumnezeu

Cum cred Adventiștii?

Adventiștii susțin că Hristos nu a desfințat și nu a sfârșit nici o poruncă dispusă de Dumnezeu Tatăl, de aceea Sabatul continuă. Ei nu acceptă puterea totală a lui Hristos de a da porunci. Ei susțin că Decalogul este autonom de Torah, de Lege iar Isus nu a oferit nici o poruncă nouă ci a reafirmat atât Decalogul cât și poruncile culinare și cele de jertfă a Sabatului, temeiul de bază fiind acela că în vedeniile lui Ellen White pe crucea de la Golgota nu apărea decât trupul Domnului Isus fără a fi răstignită vreo poruncă. Astfel, Adventiștii pleacă de la versetul din 2 Timotei cap 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, concluzionând că toată toată Biblia trebuie respectată ca poruncă.

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

Noi credem că Decalogul nu este autonom de Lege, el este denumit de Dumnezeu „piatra mărturiei Legii” (Exod Cap. 31) dar credem că în general cu excepția Sabatului normele prohibitive ale Decalogului se mențin și în Evanghelie așa cum explică și reformatorul nostru Martin Luther.

Poruncile lui Dumnezeu pentru creștin sunt cuvintele Lui Isus Hristos, în acest sens Fapte 1:2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese 1 Ioan 2:7 Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul Evangheliei , pe care l-aţi auzit. De altfel Isus Hristos face distincție între poruncile Tatălui și poruncile Sale Ioan 15:10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui .

Decalogul cu valențele Legii a fost sfârșit la Golgota Coloseni 2:14 A şters Tabla de Piatră a Mărturiei cu poruncile ei, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnică, şi a nimicit-o răstignind-o pe cruce. Astfel Decalgol este redefinit, dragostea nu se mai limitează doar la aproapele ci și la dușman, nu mai există o zi a închinării ci fiecare zi este a Domnului Evrei 4:7  7 El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”  Evrei 7:18 Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei şi zădărniciei ei . 

Sfântul apostol Ioan ne arată clar că Isus a dat porunci, iar aceste porunci trebuie împlinite 1 Ioan 2:4Cine zice: „Îl cunosc pe Isus” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. La aceste porunci se referă Apocalipsa 14:12

3. A treia diferență vizibilă este cea legată de regimul alimentar

Cum cred Adventiștii?

Adventiștii deoarece cred că Legea continuă, continuă și restricțiile alimentare date evreilor. Deși avem textele din Marcu capitolul 7 :18-20

18El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.20El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 

cel din  Corinteni cap. 10

cel din Coloseni cap.2

14 A şters Tabla de Piatră a mărturiei cu poruncile ei, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnică, şi a nimicit-o rastignind-o pe cruce.
⦁ 16 Nimeni dar să nu vă judece cu pentru că mâncați o mâncare sau beți o băutură, sau că nu respectați o zi de sărbătoare, o lună nouă sau zile de Sabat,
⦁ 17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos
⦁ 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie necerută şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
⦁ 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
⦁ 21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”?
⦁ 22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
1 Corinteni 10:25-27
⦁ 25 Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
⦁ 26 Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”.
⦁ 27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

Cu toate aceste texte, adventiștii susțin că Isus a făcut curate, doar bucatele care erau curate, că apostolul Pavel/Paul susține că se pot lua ce se vinde pe piață doar dacă este curat. Argumentul este că Legea lui Dumnezeu ar fi veșnică, cuvintele fiind veșnice. Sincopa apare însă la pedepsele Legii lui Moise, acolo adventismul nu mai are un răspuns clar. Toate argumentele adventismului legate de meniul culinar sunt cele din Vechiul Testament, din Lege (Levitic 11) și prooroci (inclusiv texte din Isaia cap. 66 v. 17). Există și o ramură radicală între adventiști care nu mânâncă deloc carne luând ca imperativă versetul 29 de la Genesa cap. 1

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

Atunci când Biblia scrie că Isus a făcut toate bucatele curate, având în vedere de exemplu textul din sfânta Evanghelie a sfântului apostol Marcu capitolul 7 :18-20, lucrul acesta așa este.

18El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.20El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

Dacă sfântul apostol Paul le-a scris celor din Corinteni să cumpere tot ce este pe piață și să mănânce (1 Corinteni 10:25-27 ⦁ 25 Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.) lucrul acesta așa este, am fost izbăviți de Lege, de astfel de norme prohibitive. Sfântul apostol Petru este înștințat că poate mânca împreună cu neamurile orice este comestibil Faptele Apostolilor cap. 11

Despre ce curățire este vorba? Despre ceea ce a făcut Isus, a făcut toate alimentele comestibile, curate.

Astfel, cine sunt pentru noi protestanții, adventiștii? Fapte cap. 15:24 ne oferă un răspuns ⦁ Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,

 

4. A patra diferență vizibilă SUFLETUL, RAIUL ȘI IADUL

Cum cred adventiștii?

Adventiștii susțin că omul nu are suflet, viața omului, trupul viu fiind sufletul (Genesa 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.) Adventiștii nu cred că după moarte omul are spirit/ suflet în sensul în care ne gândim noi iar cei care cred că omul are suflet sunt spiritiști. Textul de la Luca 16 pilda bogatului și săracului dată de Isus, o consideră o „parabolă” adică un basm. Despre episodul schimbării la față de pe muntele Tabor când alături de Isus apare Moise care murise și Ilie care nu murise, adventiștii susțin că acolo a înviat Moise, deși Biblia nu vorbește despre învierea lui Moise. Despre episodul redat în Luca cap. 23 :43Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”, adventiștii susțin că nu așa a spus Isus ci a spus : Astăzi îți spun că vei fi cu MIne în rai”. Dar apare o sincopă, pentru că adventiștii nu cred că omul va ajunge în rai. Ei susțin că totul va fi pe pământ, pământul va fi restaurat, iar omul nu este veșnic. Va învia dar într-un final va muri pentru că doar Dumnezeu este veșnic. Adventiștii susțin că nu există iad, nu există focul veșnic.

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

Domnul Isus ne-a dat exemplul bogatului și săracului și ne-a arătat că după moarte sufletul continuă să trăiască. La sfânta Evanghelia a sfântului apostol Luca cap. 16 se descrie

Pilda bogatului nemilostiv

În Matei 7:21 Domnul Isus ne vorbește despre Împărăția Cerurilor. Tâlharului de pe CruceDomnul îi spune azi vei fi cu mine în rai. O altă remarcă Matei 11:11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. Coloseni 1:5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, Apocalipsa 12:12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri. În consecință, promisiunea de la Ioan 14 (2În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc) ne asigură că viitorul nostru nu este pe pământ ci sus în cerurile lui Dumnezeu acolo unde Domnul Isus s-a înălțat. 

Despre iad/locuința morților sau focul cel veșnic sunt multe referințe, noi oferim aici două

5. A cincea diferență : CALCULUL TIMPULUI, TABERNACOLUL ȘI EVENIMENTELE VIITOARE

Cum cred adventiștii?

Adventiștii sunt preocupați de calcule, calculele profețiilor, cifre, date, algoritmi . Este practica care a și fondat adventismul care se naște din țeapa/minciuna pe care a oferit-o William Miller. Prin fenomenul Marea Dezamăgire în mișcarea millerită a fost reacția pe care a urmat-o un predicator baptist William Miller susținând că că Isus Hristos se va întoarce pe Pământ la 1844, ceea ce a numit Adventul Așteptării. Mii de oameni s-au adunat . Studiul lui despre profeția Daniel 8 în timpul celei de-a Doua Mari Treziri l-a condus la concluzia că „curățarea sanctuaarului” a lui Daniel a fost curățarea lumii de păcat când va veni Hristos, iar el și mulți alții s-au pregătit, dar a venit 22 octombrie 1844. , și au fost dezamăgiți.

Aceste evenimente au deschis calea pentru adventiştii care au format Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea . Ei au susținut că ceea ce s-a întâmplat pe 22 octombrie nu a fost întoarcerea lui Isus, așa cum crezuse Miller, ci începutul lucrării finale de ispășire a lui Isus, curățirea în sanctuarul ceresc , care a condus la a doua venire.  Chiar dacă au luat o asemena „țeapă” la debutul mișcării în 1844, adventiștii se perfecționează în calcule, calcule peste calcule: când va fi răpirea, când va fi sfârșitul, date și sabate.

Adventiști au un calcul al numerelor, denumit Ghematrie. Ghematria extrage cifrele romane din nume și le însumează. Ghematria a fost folosită de „proofeteasa” Ellen Gould White, prin care ea căuta să dovedească că atât papa cât și alte persoane au 666 în nume. Și coincidență sau nu, dacă apelăm la ajutorul ghematriei, pentru socotirea numărului numelui acestei profetese, potrivit aceiași scheme promovate de către adventiști vis-a-vis de Vicarius Filii Dei, aflăm ceva destul de interesant:

Ellen
L+L=50+50=100

Gould
U+L+D=5+50+500=555

White
V+V+I=5+5+1=11

TOTAL=100+555+11=666

Așadar, de ce au nevoie adventiștii de ziua a șaptea de explicațiile lui Ellen Gould White cu privire la învățăturile Scripturii?

În mod straniu, deși adventiștii susțin că locul oamenilor nu este în cerul lui Dumnezeu ci că ei vor învia pe pământul restaurat, ei susțin că va exista răpirea bisericii „la cer”, o sincopă în doctrina lor.

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

În cartea Faptele Apostolilor cap. 1 versetul 7 Isus Hristos poruncește astfel : (El le-a răspuns:) „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Despre momentul necazului cel mare și cel în care Hristos își va lua Biserica de pe pământ  ni se dau referințele Bibliei

Noi știm că lucrurile se îndreaptă spre depravare, spre decădere, dar Domnul Isus ne poruncește că nu este treaba noastră să știm vremurile și destinele ci sarcina noastră este să păzim și să ținem Cuvintele Domnului Isus, poruncile Sale pentru noi

Despre doctrina Tabernacolului, sanctuarul ceresc, Biblia vorbește că există altarul lui Dumnezeu, unde ajung rugăciunile sfinților, adică a celor mântuiți, Biblia vorbește și despre Templul lui Dumnezeu în apocalipsa cap. 11 și 15

Știm că momentul pe pământ în care Legea și Chivotul au încetat complet este cel de la Golgota unde Isus rostește „S-a isprăvit”, în Apocalipsa se arată ce s-a întâmplat la un nivel spiritual până la momentul „s-a isprăvit” Există și opinia potrivit căreia acest templu cu chivotul său sunt depozitate în cer pentru a fi coborâte pe pământ în mileniu pentru reconcilierea cu Israel, existând un nou moment „s-a isprăvit ”. După aceste momente ni se spune astfel

Hristos Isus, este pentru noi creștinii Templul. Știm că vom moșteni Împărăția Cerurilor împreună cu cei ce au slujit altarului și chivotului până la Hristos, dar pentru noi, Templul este Hristos.

Pentru a explica mai clar ce se întâmplă cu Templul lui Dumnezeu, vom folosi un studiu mai jos realizat de pastorul Andrei Croitoru. Sunt foarte puține momentele în care suntem de acord cu teologia acestuia, fiind una a predestinării totale, dar în acest studiu el are o linie identică cu cea a noastră

Autorul cărții Evrei

(1) Autorul cărții Evrei prezintă intrarea în Sanctuarul ceresc ca parte din lucrarea ispășitoare la cruce. Hristos S-a prezentat în cer cu sângele Lui înaintea lui Dumnezeu pentru noi atunci când a adus jertfa. Așadar, intrarea în sanctuar nu este după 1800 de ani;

(2) Scriptura ne arată că încă de la scrierea acestei epistole intrarea în Locul Preasfânt era deja liberă (Evrei 4:14-16; Evrei 9:11-14,Evrei 9:24; 10:18-29) și nu după 1800 de ani cum zic adventiștii că a făcut Isus când a deschis ușa locului preasfânt și a închis-o pe cea din locul sfânt. Cum au avut credincioșii acces în Locul Preasfânt dacă ușa acestui loc s-ar fi deschis la 1844?

(3) Perdeaua, confundată de adventiști cu o ușă, a fost ruptă de Hristos de la moartea Sa, nu după 1800 de ani. Această perdea nu este o perdea literară, fizică, vizibilă în cer, ci este trupul Domnului Isus, Persoana Lui întrupată (Evrei 10:19-20). Deci, Hristos n-a deschis nici o ușă în cer și nici o perdea, în sens literal;

(4) Scriptura ne spune că lucrarea ispășitoare este făcută odată pentru totdeauna și nicidecum că ar avea mai multe faze de-alungul a aproape 2000 de ani de istorie (Evrei 9:12, 10:12) așa încât să se potrivească cu data propusă de adventiști – 1844;

(5) Mai mult, Scriptura ne spune că Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu și acolo așteaptă ca vrăjmașii să-i fie făcuți așternut picioarelor Lui. Deci, Scriptura nicăieri nu ne spune că Isus stă într-un cort ceresc unde încă face o parte a lucrării ispășitoare;

(6) Atât în textele din Vechiul Testament care descriu ziua ispășirii cât și textele din Noul Testament care sunt împlinirea acestora, ni se spune foarte clar că ispășirea nu se face în Locul Sfânt, cum pretind adventiștii că a făcut Hristos la moartea Sa, ci direct în Locul Preasfânt. Există o singură fază a ispășirii completă făcută odată pentru totdeauna în Locul Preasfânt;

(7) Observați de asememea că adventiștii spun că intrarea în Locul Preasfânt este ultima fază a lucrării de ispășire și aceasta este lucrarea judecății de cercetare ceea ce arată clar confuzia lor pentru că lucrarea de ispășire nu este lucrare de judecată și nici invers;

(8) Bibia nu ne spune că Isus s-a dus în Locul Sfânt când S-a înălțat și a stat acolo până la 1844, ci că șade la dreapta Tatălui imediat după înălțarea Sa. Ideea că Isus și-a terminat lucrarea în Locul Sfânt doar după 1800 de ani este o erezie care atacă ispășirea lui Hristos;

Profeția din Daniel

(1) Daniel nu vorbește despre jertfe cerești aduse de Hristos în sanctuarul ceresc, ci despre jertfe în templul de la Ierusalim. Această observație distruge din temelie concepția adventistă despre curățirea sanctuarului ceresc bazată pe un text care vorbește despre curățirea templului pământesc.

(2) Perioada menționată de Daniel și interpretată de adventiști ca fiind începută odată cu decretul de rezidire a Ierusalimului dat de Artaxerxes I împăratul Persiei, în anul 457 î. Hr., nu se referă la perioada propusă de adventiști. Data lor este pur speculativă.

(3) Cele 2300 de zile din Daniel 8:14 sunt 2300 de zile literal, pentru că se spune despre seri și dimineți – ceea ce arată din ce este constituită o zi, nu un an. Despre ele se spune că vor începe când se va opri jertfa necurmată (Daniel 8:9-14, 11:31-35);

(4) Berbecul este imperiul Medo-persan. Țapul este imperiul grec. Alexandru Macedon moare și imperiul e împărțit în patru generali (cele patru coarne). Cornul mic care a profanat Templul este Antioh Epifanul. Cele 2300 de seri și dimineață totalizează în 1150 de zile pentru că jertfa necurmată era formată dintr-o jertfă dimineața și una seara. Aceste zile reprezintă 3 ani și 70 de zile. Acesta este timpul scurt de la profanarea Templului (16 dec 167) până la curățirea de către Iuca Macabeul (164 – 163 î. Hr.)

Faza a doua a ispășirii și judecata de cercetare

Această doctrină nu-și are nici un fundament biblic. Nicăieri Scriptura nu spune că Isus face o judecată de cercetare a sfinților în Locul Preasfânt, ci spune că Isus a intrat acolo cu sângele Său odată pentru totdeauna. Alte informații nu se găsesc decât în cărțile adventiste, nicidecum în Scriptură.

Isus nu are nevoie de zile, săptămâni, ani – zeci, sute sau mii – ca să cerceteze viețile sfinților. Hristos este Dumnezeu și va face o judecată desăvârșită care nu are nevoie de ani de zile.

Pe altă parte, Scriptura ne spune că cei care cred în Hristos nu vin la judecată, ci au trecut din moarte la viață (Ioan 5). Așadar, ce anume spun adventiștii că judecă Hristos în viețile sfinților? Aceasta este o doctrină falsă a mântuirii. Adventiștii presupun că unii credincioși își vor pierde mântuirea prin judecata făcută de Hristos în Locul Preasfânt, ceva ce Scriptura nu spune nicăieri. Creștinii nu trebuie să aștepte învierea ca să vadă rezultatul evaluării, ci ei au acum siguranța mântuirii prin Hristos.

Dumnezeu aplică judecăți disciplinatorii copiilor Săi pentru a-i conforma naturii Sale și voii Sale. Dumnezeu nu face prin Hristos evaluari sfinților în Locul Preasfânt.

 

6. Dumnezeirea lui Hristos

Cum cred Adventiștii?

Fiind părinții Martorilor lui Iehova, Adventiștii de ziua a șaptea, în primele zile ale acestei organizații, au negat Trinitatea însă acum o acceptă. Cu toate acestea, ei au păstrat “resturi” din erezia lor. Ellen G. White a scris în Patriarhi și profeți la pagina 761 că,  
“… El (Isus) li s-a descoperit lor ca Îngerul Domnului, căpetenia oștirii Domnului, Arhanghelul Mihail”.
Dar aici apare contradicția: fie Isus Hristos este Dumnezeu, fie El este un fel de înger!  Adventiștii susțin că Isus nu este total divin, că este și om și arhanghelul Mihail și mai nou persoană din Dumnezeu. Din această cauză ei nu acceptă puterea și competența lui Isus de a da porunci și de a abroga porunci.

Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ?

Noi credem că Arhanghelul Mihail este o persoană distinctă, este Arhanghel și nu este aceeași persoană cu Domnul Isus. Sfântul apostol Paul ne arată în cartea Evrei cap. 1 așa Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”? Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, este Domnul. Avem câteva versete care pe parcursul întreg al Bibliei arată că Hristos este Dumnezeu

Dumnezeirea lui Isus Hristos
Psalmul 2:7
⦁ „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Hristos (Unsul). „Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut
Psalmul 110:1
Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
Luca cap. 2: 11
astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Matei 17:5
Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!
Ioan cap. 1
1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
⦁ 2 El era la început cu Dumnezeu.
⦁ 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
⦁ 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
⦁ 5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
⦁ 6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
⦁ 7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
⦁ 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
⦁ 9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.
⦁ 10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
⦁ 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
⦁ 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
⦁ 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Ioan capitolul 14
⦁ 6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
⦁ 7 Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”
8 „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns!”
⦁ 9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?
1 Ioan 5:7
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt
Tit cap. 2:13
aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.
2 Petru 1: 1
Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos

Așa dar, credința adventistă este eretică și prin confundarea Domnului Isus cu căpetenia Mihail, Voivod al îngerilor egal în rang cu Gabriel.

 

 

7.Forma de închinare, o altă diferență

Închinarea lutherană este una liturgică. Liturghia evanghelică este izvorâtă total din Biblie și are o ordine precisă (a se vedea cursul de liturghie). Există însă slujbe adiaphora care sunt identice cu închinarea adventistă.  Slujba bisericească adventistă este de fapt un program cu puncte însă și acolo este prezentă cântarea, rugăciunea, predica. Spre deosebire de lutherani care au Euharistie la aproape toate slujbele, în Biserica Adventistă doar o dată pe lună are loc Cina Domnului și este însoțită de actul spălării picioarelor. Adventiștii nu celebrează cinzecimea și susțin că nici apostolii nu au celbrat-o ignorând referințele noului testament în care aceștia celebrau, o altă sincopă în „păzirea legii”. Ei susțin că Legea ar fi compusă duin mai multe legi, cum am arătat mai sus, din care au încetat doar Legea Jertfei și cea Ceremonială.

8.Alt aspect care trasează o diferență între cele două credințe este Iertarea.

  • Cum cred adventiștii?: Iertarea este discutabilă ea nu acționează deplin, persoanele cu trecut murdar suportă consecințele trecutului și nu pot sluji clerical deoarece suportă consecințe ale trecutului chiar dacă au fost iertate. Numai Dumnezeu iartă, omul nu poate ierta păcatele altui om. O persoană divorțată este compromisă pentru totdeauna la slujire. Căsătoria desfăcută, indiferent din vina cui, aduce consecințe pe viață iar cel care este divorțat nu poate primi slujirea de pastor (pentru că nu este iertat și curățit, este compromis pentru totdeauna).
  • Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ? Noi credem că iertarea  nu este discutabilă, odată ce omul s-a pocăit și și-a mărturisit păcatele, în conformitate cu 1 Ioan, întreaga epistolă, este curățit de orice nelegiuire și nu mai suportă consecințele trecutului. Noi credem că iertarea odată primită de credincios, nimeni și nimic nu o poate revoca, iertarea păcatelor are caracter absolut și nu relativ. Noi credem că avem puterea de a ierta celor care ne-au greșit (Ioan 20:23, Matei 16:15) iertare care Dumnezeu o acceptă și mai mult ne poruncește să o facem. Noi credem că omul iertat nu mai suportă nici o consecință a trecutului său. De asemenea persoana care este nevinovată într-un divorț, este părăsită, nu este legată de persoana care a părăsit relația și este liberă de trecut, putând sluji clerical biserica și are dreptul la a se recăsători dacă celălalt a comis adulter. Orice persoană care se pocăiește de păcatele sale poate primi preoția indiferent care este trecutul său.

9. Alt aspect care trasează o diferență este Euharistia

  • Cum cred adventiștii?: Isus Hristos nu este fizic prezent în Cina Domnului, acest act de cult (nu este sacrament în Biserica Adventistă) este doar un simbol care nu curăță păcatele, nu albește haina sufletului dar trebuie făcut prin rațiunea ascultării de Dumnezeu.
  • Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ? : Cuvântul „este” din porunca Domnului Isus „ Acesta este trupul și sângele Meu” nu înseamnă decât „este” și nu „simbolizează” (Martin Luther). Prin urmare noi credem că Domnul Isus este fizic prezent într-o uniune hipostatică în pâinea și vinul de la Euharistie, aspect consacrat de însuși Domnul Isus Hristos, cuvintele sale fiind veșnice. Prezența fizică rezultă și din 1 Corinteni 10:14 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?. Euharistia este un sacrament care spală haina (trupul și sufletul), sângele Domnului spală păcatele așa cum ne este descris în Apocalipsa 7:14. Noi nu doar cântăm că „sângele lui Isus spală ori și ce păcat” ci și credem aceasta.

10. Alt aspect care trasează o diferență este Botezul

  • Cum cred adventiștii?: Botezul nu este sacrament, este un act public și o mărturie, un legământ făcut de om cu Dumnezeu și este același botez cu cel făcut de Ioan. Din această cauză că Domnul Isus a fost botezat adult, numai adulții cu discernământ pot fi botezați, fundamentul fiind „cine crede și se va boteza” Matei 16:16). Omul nu se naște în credință ci în păcat, botezul nu poate veni decât după pocăința autentică.

11.Alt aspect care trasează o diferență este Familia

  • Cum cred adventiștii?: și ei cred că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie, este indisolubilă. Copiii care se nasc fac parte din familie dar nu sunt parte a credinței, sunt socotiți necredincioși și nu au cuget curat („botezul fiind mărturie a unui cuget curat” 1 Petru 3:21), deci nu pot primi botezul, însă pot primi și primesc benedicția , binecuvântarea copiilor așa cum o primesc și copiii din biserica noastră. Dacă cineva părăsește căminul conjugal, celălalt este legat de el pe viață prin Lege (legea iudaică) și nu există posibilitate de recăsătorie. Dacă totuși cineva este recăsătorit, acest om trăiește într-un păcat și nu poate sluji ca diacon sau pastor, sau dacă nu trăiește în păcat el este poligam și nu poate sluji ca pastor sau diacon, el are o problemă și este compromis pe viață.  În cazul văduviei însă cel recăsătorit poate sluji.  Adventiștii nu acceptă oficial că celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie, ci persoana divorțată indiferent dacă este părăsită sau nu, are un handicap spiritual care o împiedică la slujire. Biserica Protestantă Evanghelică consideră această teză ca fiind o gravă erezie și este una din diferențele puternice și punct de coliziune între doctrine.
  • Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ? :  Familia este formată dintr-un bărbat și o femeie, este general indisolubilă cu excepția păcatului preacurviei sau al părăsirii care desface căsătoria, copiii care se nasc fac parte din familie și deci și din biserică, ei nu se nasc orfani de Dumnezeu de aceea primesc botezul. Cel care părăsește familia (aici înțelegem inclusiv abandonare) și divorțează sau determină divorțul este un necredincios (1 Timotei 5:8).  Atunci când cel necredincios divorțează și trăiește cu altcineva, cei doi nu mai sunt legați (1 Corinteni 7:15, Matei 5:32, 19:9), este acea situație în care Biblia permite recăsătoria similar văduviei. Această recăsătorie nu înseamnă poligamie sau poliandrie astfel încât să excludă de la diaconat sau pastorație pe cel recăsătorit. Pentru că el este bărbat al unei singure neveste la acel moment sau ea este soția unui singur bărbat la acel moment. Este o situație similară văduviei. Legea iudaică a ținut doar până la Ioan Botezătorul (Luca 16:16) dar chiar și legea iudaică pe tărâmul comun cu Evanghelia, respectiv în Psalmi Ps. 68:6 dispune că celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie iar familia este formată întodeauna din bărbat și femeie. Condiția de bărbat al unei singure neveste pusă preoției excludea poligamia adică haremul, bărbați cu mai multe neveste. Odată însă ce un om a părăsit căsnicia și se recăsătorește sau trăiește cu altcineva, soțul sau soția, celălalt nu este ținut legat pe viață (1 Corinteni 7:15) ci este liber să se recăsătorească și nu suportă consecințe și nu este socotit poligam sau în poliandrie (în cazul femeilor), Domnul Isus oferind excepția adulterului ca permisiune de recăsătorie fără a fi păcat (Matei 5:32, 19:9), biserica dezleagă de acea căsătorie pe victimă. Celui părăsit Dumnezeu a hotărât recăsătoria, Psalmul 68 versetul 6 conferă această situație ,,celui părăsit Dumnezeu îi dă o familie”.

12. Alt aspect care trasează o diferență constă în doctrina despre Darurile Duhului Sfânt

  • Cum cred adventiștii?: Adventiștii consideră că darurile Duhului Sfânt au fost retrase, cu excepția lui Ellen White, ea este ultima care a avut parte de darul profeției, vedeniilor,….
  • Cum crede BISERICA PROTESTANTĂ EVANGHELICĂ? : Dumnezeu ne promite că există felurite daruri ale Duhului (Romani 12:6,…), de la vocațiile noastre până la daruri supranaturale. Tot ceea ce spune Biblia despre daruri este însușit de biserica noastră. Martin Luther afirmă că „Dumnezeu Duhul Sfânt ne luminează cu darurile Sale”. Aici avem o poziție diferită și de cea a bisericii penticostale, aceștia susțin în majoritate că doar darul prorociei, vorbirii în limbi și vedeniile ar fi daruri, iar vorbirea în limbi este unica atestare a botezului cu Duhul Sfânt, lucru pe care noi nu îl susținem. Vocațiile noastre sunt tot daruri ale Duhului (Romani 12:6-7) iar odată ce omul crede el este însemnat cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13) credința sinceră fiind atestarea botezului cu duh Sfânt, darurile Duhului Sfânt nu sunt parte a botezului ci ele vin după botez (Fapte 2:38) sau chiar înainte de botez în cazul adulților (Fapte 10:47). Biserica noastră ca și cele penticostale, harismatice, ortodoxe adoptă linia continuaționistă a darurilor Duhului Sfânt.

 

În consecință, nu există compatibilitate între cele două credințe, cele două credințe predică evanghelii diferite iar Biserica Adventistă de Ziua a șaptea deși este cult recunoscut de stat, distribuie prin enoriașii săi injurii în spațiul public cu privire la cei care se închină Duminica, unii chiar punând etichete în rețele sociale că DUminica ar fi o zi a diavolului, mai jos un exemplu.

 

Credem că acest material a atins argumentat diferențele dintre credințe, chiar dintre manifestările publice ale celor două credințe, și credem că prin dedicarea unei zile diavolului adventiștii fac o slujbă diabolică. Noi ca și creștini Evanghelici credem că toate zilele sunt ale Domnului, diavolul nu are dreptul la nici una. Adventiștii proclamă că Duminica e ziua satanei deși Duhul Sfânt a liturghiat la cinzecime Duminica. Din această cauză credem și suntem convinși că adventismul este o mișcare de rătăcire, o lucrare a satanei de ură și învrăjbire față de alte biserici iar credincioșii noștri trebuie să se ferească de asemenea doctrine.

Mai jos o predici ajutătoare

SABATUL A ÎNCETAT ODATĂ CU LEGEA, DECALOGUL A FOST RESCRIS

Duminica 1 August 2021, Sabatul și Legea au ținut până la Ioan

Duminica 30 Ianuarie 2020 Diacon Rev. Nadasdy Andreas

Duminica 3 Iulie 2022

 

Pastor și trainer Leontiuc Marius


NEWSNET Evangelical Social Network

Gazduire Web Hosting Inregistrare Domenii

251
(Visited 177 times, 1 visits today)
Sponsori plată găzduire website
Translate »