Predică 4 Octombrie: Cina Domnului legământul cel nou, hrană pentru viața de apoi

Textele biblice pentru astăzi sunt din:

Matei cap. 26

26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el,
28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Marcu cap. 14
22 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
23 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el.
24 Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.

Luca cap. 22
14 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
16 căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi,
18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
19 Apoi a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Stimați copii ai lui Dumnezeu, dragi prieteni ai grupării religioase

Deși suntem în plină toamnă, vom analiza un moment care definește și diferențiază credința evanghelică, credința grupării noastre religioase, nu pentru că este un sezon al vinului care este pe mesele noastre și pe altar ci pentru că se cuvine ca să amintim în luna în care celebrăm Ziua Reformei (31 oct) și să vedem ce miracole a făcut Dumnezeu pentru noi prin acest sacrament:Euharistia.

În traducerile biblice întâlnim termenul de taină, însă în limba română termenul de taină se confundă cu cel de „secret”, ori în septuaginta (limba greacă veche în care a fost scris Noul Testament) nu avem termenul de secret ci de „solemn sfințit”, ulterior biserica a apelat la terminologia de „sacrament” care se traduce prin „act solemn sfințitor” și este cel mai preferat spre uz pentru o credință clară și fără confuzie. Pentru că noi credem într-o prezență reală a lui Hristos în Botez și în Euharistie (Cina Domnului) suntem o biserică sacramentală, avem o credință sacramentală, credința pe care o aveau Peter Waldo, Jan Hus, William Tyndale și Martin Luther.

Sfântul apostol Paul scrie sfântului apostol Timotei în 1 Timotei 3:9 următoarea poruncă apostolică
ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Suntem încredințați că trebuie să oficiem și să facem acest act, pentru că așa ne-a poruncit Domnul nostru Isus Hristos:„ să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Sunt câteva porunci care apar la Cina Domnului care poartă numele de Euharistie. Dar de ce poartă acest nume? Denumirea cea mai veche este frângerea pâinii și se pare că ar fi fost unica folosită în primele două veacuri. În Noul Testament există trei texte ce folosesc această expresie: Luca 24,35, Fapte 20,7 și Fapte 2,42-46, dar cel din urmă e cel mai semnificativ:

Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni…Toți împreună erau nelipsiți de la templu în fiecare zi, frângeau pâinea în case, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă.
În al doilea și al treilea secol, se începe să se folosească, în paralel, un alt termen: euharistie. Acesta își are originea în textele cu privire la Cina cea de Taină din al doilea legământ:

Căci de la Domnul am primit ce v-am dat; și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, și mulțumind (ευχαριστήσας – euxharistêsas), a frânt-o, și a zis: «Luați, mâncați: acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru pomenirea mea.» I Corinteni 11,23-24. Termenul exact în Română dat de Biblie prin Septuaginta de Euharistie s-ar traduce prin înhăruire sau beneficiu de har , Cina Domnului fiind un element al Harului lui Hristos în Biserica noastră.

Apostolul Paul pune această întrebare în 1 Corinteni cap 10:16 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Unii chiar în fața evidențelor neagă părtășia fizică. Adică avem parte de o atingere efectivă fizică de trupul și sângele lui Hristos la împărtășanie, Euharistie. Putem vedea în tabloul expus de Evanghelii că atunci când Domnul a împărtășit ucenicii apostoli nici măcar nu avusese loc jertfa Sa, dar El instituie acest act pentru momentul de după moarte, iar biserica primară stăruia în „frângerea pâinii”. Domnul nu s-a transformat pe El în pâine și vin ci a arătat instituirea pâinii în trupul provenit de la jertfă iar sângele în sângele provenit de la jertfă „sângele legământului cel nou”. În acel tablou, El nu a dispărut atunci dar așa a poruncit că este trupul și sângele Său în pâine și vin. Vedem însă după înviere după întâlnirea cu cei doi ucenici pe drumul Emausului că la frângerea pâinii El este prezent în trup la Euharistie căci după ce le-a frânt pâinea de fapt El era pâinea, nu a mai putut fi văzut Luca 24: 30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Observăm precum în liturghia noastră că are loc o mulțumire și o binecuvântare a elementelor.

Acest act al Euharistiei are rol de curățire a sufletului implicit de curățire de păcate. Păcatele atât în vechiul tratat (legământ) cât și în Noul Tratat se curăță prin sânge, înainte prin sângele mieilor și animalelor jertfite pentru a se înțelege consecința păcatului, în noul Tratat sângele Mântuitorului a fost vărsat la Golgota, dar el este prezent prin vinul Euharistiei și ne plasează în justificare, iar prin justificare avem parte de mântuire. Nu înseamnă că dacă Isus a făcut totul noi nu ar trebui să facem nimic, dimpotrivă credința chiar dacă este un dar este un act voluntar, credința unită cu fapta este un act voluntar, astfel că nu prin euharistie suntem mântuiți ci printr-o credință vie unită cu fapta noastră (nu faptele legii ci cele poruncite de Hristos). Noaptea Euharistiei Domnului, este o noapte importantă, atunci s-au dat multe porunci, un moment redat de Evanghelia sfântului apostol Ioan la cap 14 și 15 care conține promisiuni și porunci ale Domnului.

Însă Domnul ne dă câteva porunci legate de acest act

  • Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.
  • Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi,
  • Beţi toţi din el,
  • acesta este sângele Meu,
  • sângele legământului celui nou,
  • care se varsă pentru mulţi,
  • spre iertarea păcatelor.
  • să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
  • Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Când vom înțelege că fiecare cuvânt de acolo este poruncă, înțelegem Porunca Considerației, adică trupul Domnului se instituie prin Cuvintele Sale, astfel încât păinea este considerată și transformată de Domnul în trupul de jertfă (chiar dacă nu este carne este considertă trupul de la jertfă) iar vinul este considerat sângele de la jertfă care spală altarul trupului nostru, și care ne curățește de orice păcat. Despre cei care s-au împărtășit deși au trecut prin viață plină de păcat, prin necazul cel mare, iată ce scrie sfântul apostol Ioan în Apocalipsa, la dictarea domnului Isus Hristos

Apocalipsa 7

13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

Să privim la ce ne predică Martin Luther în catehismul pe care l-am publicat deja, extras din Micul Catehism

Ce este Sacramentul Altarului?

Este cu adevărat sângele și trupul Domnului nostru Isus Hristos în pâine și vin, instituit de Hristos Însuși, pentru ca noi creștinii sa mâncam si să bem.
Unde este scris acest lucru?

Sfinții evangheliști Matei, Marcu, Luca și Sf. Pavel [apostolul] scriu așa: Domnul nostru Isus Hristos în aceeași noapte în care a fost trădat, a luat Pâine; și după ce a dat mulțumire, a frânt-o și a dat-o ucenicilor Lui, spunând, Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care se da pentru voi. SĂ FACEȚI aceasta spre pomenirea Mea. Tot așa a luat și paharul după ce a cinat, și după ce a dat mulțumire, l-a dat lor, spunând, Beți toți din el; acest pahar este noul legământ în sângele Meu, ce se varsă pentru voi pentru iertarea păcatelor. Să faceți aceasta, spre pomenirea Mea, oi de câte ori beți din el.

Care este beneficiul unei astfel de mâncări și băuturi?

Acela care ni se arată prin aceste cuvinte, “Dat și vărsat pentru voi, pentru iertarea păcatelor”; și anume, că în Sacrament/Taină iertarea păcatelor, ne sunt date prin aceste cuvinte viața și mântuirea . Căci acolo unde este iertarea păcatelor este și viata și mântuirea.

Cum pot mâncarea și băutura trupească să facă așa lucruri mari?

Într-adevăr nu mâncarea și băutura le fac, ci cuvintele scrise aici, “Dat și vărsat pentru voi, pentru iertarea păcatelor”; care cuvinte, pe langă mâncare și băutură trupească, sunt lucrul principal în Sacrament; și cel care crede aceste cuvinte, are ceea ce spun și exprimă ele, și anume, iertarea pacatelor.

Cine primește deci, acest Sacrament în chip vrednic?

Postul și pregătirea trupeasca sunt într-adevăr o educare exterioară frumoasă; dar cel cu adevărat vrednic și bine pregătit este cel care crede în aceste cuvinte, “care se varsă pentru voi pentru iertarea păcatelor.” Dar cel care nu crede aceste cuvinte, sau se îndoiește, este nevrednic și nepregătit; căci cuvintele “pentru voi” cer ca toate inimile sa creadă.

Primim o garanție prin Euharistie, o garanție în fața morții 1 Corinteni 15:51 Iată, vă spun un secret: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, Nu toți vom adormi, unii vor avea parte de răpirea bisericii, dar toți vom fi schimbați. Nu ai vrea să ai parte și tu de Harul lui Dumnezeu? Nu a vrea să ai parte și tu de o curățire aici jos pe pământ ? vino la Isus ! vino la Cuvintele Sale !

Vă invit să învățăm și să cântăm o cântare, un Psalm, Psalmul 51: 10-12 în imnul lui Keith Green, vom publica atât versiunea originală în engleză dar și înregistrare în limba română. Să cântăm acest imn

Zidește în Mine

 


 

Zideşte în mine o inimă
Curată, Dumnezeule!
Şi pune în mine un duh nou
Statornic, Dumnezeule!

R: /: Nu mă lepăda de la faţa Ta
Şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale
Umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt. :/

Fiți binecuvântați

Prezbiter Leontiuc Marius

93
Translate »