Iată-ne ajunși la Lecția 5 a acestui curs, care alături de Lecția 4 vizează sfintele Taine ale Bisercii Protestante Evanghelice, Sacramente. Botezul are loc după momentul Crezului din Liturghie, este oficiat de diaconi, diaconițe, misionari, prezbiteri și pastori.
Sacramentul Botezului este foarte complex în esența lui. Botezul nu este doar opera omului ci deopotrivă este Lucrarea lui Dumnezeu, este un element inerent al Harului . Omul realizează Botezul în apă, Dumnezeu continuă sau inițiază la nivel spiritual, iar Cuvântul oferă o curăție prin focul Cuvântului. Așa dar discutăm despre botezare cu apă, foc și Duh Sfânt. Există situații în care Botezul să fie declanșat de Duhul Sfânt mai înainte de scufundare în apă, prin atribuirea unui Dar al Duhului, există deasemena situația ca să aibe loc o îndeletncire a cunoașterii Cuvântului a celui ce se încreștinează mai înainte de botezul în apă. Dar tot odată aceste elemente pot apărea după apă în majoritatea cazurilor. Dar este un singur botez și un singur Domn, așa cum ne spune sfântul apostol Paul în Efeseni 4:5.
Botezul în apă reprezintă o mărturia a unui cuget curat, o îngropare a lui Adam dar și o Îmbrăcare cu Hristos. Pentru a ne face o imagine clară asupra botezului vom analiza următoarea predică, material ce face parte din această lecție:
Botezul, îmbrăcăminte pentru viața de apoi și mărturie a cugetului sufleului mântuit
În predica menționată mai sus, analizăm latura spirituală și temeiul biblic. În lecție vedem procedura efectuării sacramentului. Menționăm că există două moduri de botez în apă și anume:
-
Botezul adulților și copiilor mari
Se oficiază asupra celor care nu au fost botezați niciodată în copilărie în Numele Tatălui, al Fiului și Sfântului Duh, (existând situații în care cei ce intră în biserică și doresc să fie membrii să provină din medii care-și spun creștine dar care au altfel de botez, cum ar fi unitarienii) și mai ales vizează pe cei care se încreștinează. Temeiul biblic al acestui tip de botez este scris în Faptele Apostolilor cap.8 :26-40. Botezul adulților și copiilor mari are loc doar după ce adultul mărturisește ceea ce crede, al nu s-a născut în credința creștină trinitară și chiar dacă are cuget curat el trebuie să mărturisească mai înainte. Avem acest sitat de la versetul 37 – 38 Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
Cum veți oficia? Odată ce sunteți ordinați diaconi puteți oficia botezul. El se oficiază fie în baptistierul bisericii (bazinul de botez) fie într-un râu su lac sau altă apă unde există siguranță și se poate oficia, sau botez prin udare.
Botezul în baptistier: Credinciosul intră în baptistier sau în apă, îl veți întreba dacă crede că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu și Domn și mântuitor personal. Credinciosul răspunde „Da cred !”, îi răspundeți „La porunca Domnului Isus Hristos, noi te botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh ! ÎN NUMELE TATĂLUI; AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH te botezăm, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, fi îmbrăcat cu Hristos.” și îl scufundați în apă total și îl ajutați să se ridice. Credinciosul poate avea haine albe în care este botezat sau alte haine. Nu este o cerință expresă, este de preferabil ca simbolic să poarte îmbrăcăminte albă, așa cum este descrisă în Apocalipsa.
Botezul prin udare sau stropire : Cu toate acestea, botezul nu este imperativ a fi făcut prin scufundare. Acesta este cazul ideal. Botezul se poate realiza și atunci când nu avem baptistier, sau o apă adâncă. Botezul trebuie să existe chiar și atunci când sezonul este rece și nu avem baptistier, de aceea forma lui nu este atât de importantă ci însemnătatea sa. Biblia descrie mai multe tipuri de botez, în 1 Corinteni cap. 10:2 (toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;) umezirea de către un nor, adică atingerea cu apă a fost denumită tot botez chiar de către Biblie. Prin urmare este suficient să udăm cu apă persoana pentru a fi botezată, turnând puțină apă deasupra capului . Credinciosul intră pe locul unde va avea loc botezul, îl veți întreba dacă crede că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu și Domn și mântuitor personal. Credinciosul răspunde „Da cred !”, îi răspundeți „La porunca Domnului Isus Hristos, noi te botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh ! ÎN NUMELE TATĂLUI; AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH te botezăm, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, fi îmbrăcat cu Hristos.” și îl stând acesta în picioare (pe pat dacă este bolnav sau în căruț de invalid) turnați puțină apă cu mâinile pe capul acestuia și stropiți restul corpului. Credinciosul poate avea haine albe în care este botezat sau alte haine. Nu este o cerință expresă, este de preferabil ca simbolic să poarte îmbrăcăminte albă, așa cum este descrisă în Apocalipsa.
2. Botezul Nou născuțiilor și copiilor mici
Așa cum este arătat în predică, Botezul este o făgăduință a copiilor. Îmbrăcarea cu Hristos, este lăsată și copiilor, Domnul Isus spune „lăsați copii să vină la Mine! ” Botezul copilului este plăcut lui Dumnezeu, este opera lui Dumnezeu prin biserică și în biserica noastră nu reprezintă o nășire ci o mărturie a unui cuget curat și o consemnare că acest copil se naște în credință. Dumnezeu ne spune să veghem unii asupra altora, astfel încât dacă bitezăm un orfan, da ! Atunci biserica numește doi veghetori, doi părinți care au obligație da a-l înfia. Ei vor fi părinți spirituali. Însă nici un credincios nu poate uzurpa rolul diaconului al prezbiterului, al pastorului de părinte spiritual. De aceea noi nu nășim pe nimeni la botez.
Cum are loc? Odată ce sunteți ordinați diaconi puteți oficia botezul. El se oficiază fie în cristelnița bisericii, fie într-un bazin mic în casa familiei unde se încreștinează nou născutul sau copilul mic (până la 4 ani), sau prin udare. Se ia nou născutul de către lucrător (diacon, prezbiter, misionar sau pastor) în brațe și spuneți „La porunca Domnului Isus Hristos, noi te botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh ! ÎN NUMELE TATĂLUI; AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH te botezăm, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, fi îmbrăcat cu Hristos.” și îl scufundați în cristelniță în parte și turnați apă pe capul lui și îl scoateți și părinții îl preiau și î-l schimbă de haine. Întodeauna aveți grijă ca în biserică la Botezul copiilor mari sau nou născuți să fie o temperatură de 24 de grade cel puțin. Dacă nu avem cristelniță și este un sezon rece vom proceda la botezul prin udare și stropire, udăm puțin fruntea copilului și stropim cu apă restul corpului.
După Botezul în apă se oficiază obligatoriu Binecuvântarea încreștinatului, lucrătorul pune mâinile peste cel încreștinat (copil sau adult ) rostește numele lui și spune Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea! Fiți binecuvântați de Domnul ! după care liturghia continuă.
să citim ce spune Martin Luther în Marele Catehism despre botez
Partea a IV-a
Sfântul Botez
1 Am terminat acum cele trei părți principale ale doctrinei creștine comune. În afară de acestea, încă nu am vorbit despre cele două Taine ale noastre instituite de Hristos, despre care fiecare creștin ar trebui să aibă cel puțin o instrucțiune obișnuită, scurtă, pentru că fără ele nu poate exista creștin; deși, vai! până acum nu s-a dat nicio instrucțiune referitoare la ele.
2 Dar, în primul rând, luăm Botezul, prin care suntem primiți mai întâi în Biserica creștină. Cu toate acestea, pentru a fi ușor de înțeles, vom trata despre el într-o manieră ordonată și vom păstra doar la ceea ce este necesar pentru noi să știm. Pentru felul în care trebuie menținut și apărat împotriva ereticilor și a sectelor, îl vom lăuda pe cei învățați.
3 În primul rând, trebuie, mai presus de toate, să cunoaștem bine cuvintele pe care se întemeiază Botezul și la care se referă tot ce trebuie spus despre acest subiect, și anume, unde Domnul Hristos vorbește în Matei 28:19Deschideți în Logos Bible Software (dacă este disponibil) :
4 Mergeți deci și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
La fel în Sf. Marcu 16:16Deschideți în Logos Bible Software (dacă este disponibil) :
5 Cel ce crede și este botezat va fi mântuit; dar cel care nu crede va fi condamnat.
6 În aceste cuvinte trebuie să rețineți, în primul rând, că aici stau porunca și instituția lui Dumnezeu, ca să nu ne îndoim că Botezul este divin, nu a fost gândit și nici inventat de oameni. Căci cât de adevărat pot spune, Nimeni nu a scos din Zece Porunci, Crezul și Rugăciunea Domnului din capul său, dar ele sunt revelate și date de Însuși Dumnezeu, așa că, de asemenea, mă pot lăuda că Botezul nu este un fleac uman. dar instituit de Însuși Dumnezeu, de altfel, este cel mai solemn și strict poruncit să fim botezați sau să nu putem fi mântuiți, ca nu cumva cineva să o considere o chestiune micuță, cum ar fi îmbrăcarea unei haine roșii noi.
7 Căci este de cea mai mare importanță să apreciem Botezul
8 excelent, glorios și exaltat, pentru care luptăm și luptăm în principal, pentru că lumea este acum atât de plină de secte care strigă, încât Botezul este un lucru exterior și că lucrurile exterioare nu sunt de nici un folos. Dar să fie atât de mult un lucru exterior, aici stau Cuvântul și porunca lui Dumnezeu care instituie, stabilesc și confirmă Botezul. Dar ceea ce Dumnezeu instituie și poruncește nu poate fi un deșert, ci trebuie să fie un lucru foarte prețios, deși în aparență avea o valoare mai mică decât o paie.
9 Dacă până acum oamenii ar putea considera că este un lucru grozav atunci când Papa, cu scrisorile și bulele sale, a distribuit indulgențe și a confirmat altare și biserici, numai datorită scrisorilor și sigiliilor, ar trebui să considerăm Botezul mult mai înalt și mai prețios, deoarece Dumnezeu a poruncit și, în plus, este săvârșită în numele Lui. Căci acestea sunt cuvintele: Du-te, botează; totuși, nu în numele tău, ci în numele lui Dumnezeu.
10 Căci a fi botezat în numele lui Dumnezeu înseamnă a fi botezat nu de oameni, ci de Dumnezeu Însuși. Prin urmare, deși este realizată de mâini omenești, este totuși cu adevărat opera lui Dumnezeu. Din acest fapt, fiecare însuși poate deduce cu ușurință că este o lucrare mult mai înaltă decât orice lucrare efectuată de un om sau de un sfânt. Căci ce lucrare mai mare decât lucrarea lui Dumnezeu putem face?
11 Dar aici diavolul este ocupat să ne amăgească cu înfățișări false și să ne îndepărteze de lucrarea lui Dumnezeu către propriile noastre lucrări. Căci există un aspect mult mai splendid atunci când un cartuzian face multe lucrări mari și dificile; și cu toții ne gândim mult mai mult la ceea ce facem și ne merităm.
12 Dar Scripturile învață astfel: Chiar dacă adunăm într-o singură masă lucrările tuturor călugărilor, oricât de splendid ar străluci, ele nu ar fi la fel de nobile și de bune ca și cum Dumnezeu ar lua un pai. De ce? Pentru că persoana este mai nobilă și mai bună. Aici, atunci, nu trebuie să estimăm persoana în funcție de lucrări, ci lucrările în funcție de persoana, de la care trebuie să-și tragă nobilimea.
13 Dar rațiunea nebună nu va lua în considerare acest lucru și, deoarece Botezul nu strălucește ca lucrările pe care le facem, trebuie să fie considerat ca nimic.
14 Din aceasta învățați acum o înțelegere adecvată a subiectului și cum să răspundeți la întrebarea ce este Botezul, și anume astfel, că nu este doar apă obișnuită, ci apă cuprinsă în Cuvântul și porunca lui Dumnezeu și sfințită prin aceasta, astfel încât să fie nimic altceva decât o apă divină; nu că apa în sine este mai nobilă decât alta apă, ci că se adaugă Cuvântul și porunca lui Dumnezeu.
15 De aceea, răutatea și blasfemia diavolului sunt cele noi, că acum spiritele noastre noi, să batem joc de Botez, să omitem din el Cuvântul și instituția lui Dumnezeu și să ne uităm la el în alt mod decât apa care este luată din fântână și apoi blather și spune: Cum este o mână de apă pentru a ajuta sufletul?
16 Da, prietene, cine nu știe că apa este apă, dacă dărâmăm lucrurile după ce ne uităm? Dar cum îndrăznești să te amesteci astfel în ordinea lui Dumnezeu și să rupi cea mai prețioasă comoară cu care Dumnezeu a legat-o și a închis-o și pe care El nu o va separa? Căci miezul din apă este Cuvântul sau porunca lui Dumnezeu și numele lui Dumnezeu, care este o comoară mai mare și mai nobilă decât cerul și pământul.
17 Înțelegeți diferența, atunci, că Botezul este cu totul altceva decât orice altă apă; nu din cauza calității naturale, ci pentru că aici se adaugă ceva mai nobil; căci Dumnezeu Însuși își are onoarea, puterea și puterea Sa pe ea. Prin urmare, nu este doar apă naturală, ci o apă divină, cerească, sfântă și binecuvântată și, în orice alte termene o putem lăuda, – toate din cauza Cuvântului, care este un Cuvânt ceresc, sfânt, pe care nimeni nu îl poate suficient de înălțat, pentru că are și este capabil să facă tot ceea ce Dumnezeu este și poate face [întrucât are în ea toată virtutea și puterea lui Dumnezeu].
18 Prin urmare, își derivă esența ca sacrament, așa cum a învățat și Sfântul Augustin: Accedat verbum ad elementum et fit sacramentum. Adică, atunci când Cuvântul este alăturat elementului sau substanței naturale, acesta devine o Taină, adică o materie și un semn sfânt și divin.
19 Prin urmare, învățăm întotdeauna că Tainele și toate lucrurile exterioare pe care Dumnezeu le rânduiește și le instituie nu trebuie privite în conformitate cu masca grosieră, exterioară, așa cum considerăm coaja unei nuci, ci cu cât Cuvântul lui Dumnezeu este inclus în ea.
20 Căci astfel vorbim și despre moștenirea părintească și despre guvernarea civilă. Dacă ne propunem să-i privim în măsura în care au nas, ochi, piele și păr, carne și oase, seamănă cu turcii și păgânii, iar cineva ar putea începe și să spună: De ce să-i prețuiesc mai mult decât alții? Dar pentru că se adaugă porunca: Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta, văd un om diferit, împodobit și îmbrăcat cu măreția și slava lui Dumnezeu. Porunca (zic eu) este lanțul de aur de la gât, da, coroana de pe cap, care îmi arată cum și de ce trebuie să cinstim această carne și sânge.
21 Astfel, și mult mai mult, trebuie să onorezi Botezul și să-l consideri glorios datorită Cuvântului, deoarece El Însuși l-a onorat atât prin cuvinte, cât și prin fapte; mai mult, a confirmat-o cu minuni din cer. Pentru că credeți că a fost o glumă faptul că, când Hristos a fost botezat, cerurile au fost deschise și Duhul Sfânt a coborât vizibil și totul a fost glorie și măreție divină?
22 De aceea, îndemn din nou ca acești doi, apa și Cuvântul, să nu fie în niciun caz despărțiți unul de altul și despărțiți. Căci dacă Cuvântul este separat de el, apa este aceeași cu cea cu care gătește slujitorul și poate fi numită într-adevăr botezul bătrânului. Dar când se adaugă, așa cum a rânduit Dumnezeu, este o Taină și se numește botezul lui Hristos. Să fie aceasta prima parte, referitoare la esența și demnitatea sfintei Taine.
23 În al doilea rând, deoarece știm acum ce este Botezul și cum trebuie privit, trebuie să învățăm și de ce și în ce scop este instituit; adică ceea ce profită, dă și funcționează. Și, de asemenea, acest lucru nu putem discerne mai bine decât din cuvintele lui Hristos citate mai sus: Cel care crede și este botezat va fi mântuit.
24 Prin urmare, spuneți cel mai simplu astfel că puterea, munca, profitul, rodul și sfârșitul Botezului sunt aceasta, și anume mântuirea. Căci nimeni nu este botezat pentru a deveni prinț, ci, așa cum declară cuvintele, să fie mântuit.
25 Și știm că a fi mântuit nu este altceva decât să te eliberezi de păcat, moarte și diavol și să intri în împărăția lui Hristos și să trăiești cu El în veci.
26 Aici vedeți din nou cât de înalt și de prețios ar trebui să apreciem Botezul, deoarece în el obținem o comoară nespusă, care indică, de asemenea, suficient că nu poate fi o simplă apă obișnuită. Căci simpla apă nu ar putea face așa ceva, dar Cuvântul o face și (așa cum s-a spus mai sus) faptul că numele lui Dumnezeu este cuprins în el.
27 Dar unde este numele lui Dumnezeu, trebuie să existe și viață și mântuire, pentru ca ea să poată fi numită într-adevăr o apă divină, binecuvântată, roditoare și plină de har; căci prin Cuvânt o astfel de putere este împărtășită Botezului încât este o pârghie de regenerare, așa cum îl numește și Sfântul Pavel, Tit 3: 5Deschideți în Logos Bible Software (dacă este disponibil) .
28 Dar așa cum ar fi înțelepții noștri, spiritele noi afirmă că numai credința mântuiește și că lucrările și lucrurile exterioare nu folosesc nimic, noi răspundem: Este adevărat, într-adevăr, că nimic din noi nu are niciun folos decât credința, așa cum vom auzi încă mai departe.
29 Dar acești călăuzi orbi nu sunt dispuși să vadă acest lucru și anume că credința trebuie să aibă ceva pe care îl crede, adică pe care îl ia și pe care stă și se sprijină. Astfel credința se agață de apă și crede că este Botezul, în care există mântuire și viață curate; nu prin apă (așa cum am spus suficient), ci prin faptul că este întruchipată în Cuvântul și instituția lui Dumnezeu, iar numele lui Dumnezeu este în sine. Acum, dacă cred acest lucru, ce altceva este decât să crezi în Dumnezeu ca în Acela care a dat și a sădit Cuvântul Său în această ordonanță și ne propune acest lucru exterior în care putem să prindem o astfel de comoară?
30 Acum, ei sunt atât de nebuni încât separă credința și de care credința se agață și este legată, deși este ceva exterior. Da, trebuie și trebuie să fie ceva extern, pentru ca acesta să fie prins de simțuri și să fie înțeles și astfel să fie adus în inimă, întrucât întreaga Evanghelie este o predicare verbală externă. Pe scurt, ceea ce face Dumnezeu și lucrează în noi, El propune să lucreze prin astfel de ordonanțe externe. Oriunde, prin urmare, El vorbește, da, în orice direcție sau prin orice mijloace vorbește, credința trebuie să se uite acolo și trebuie să se țină de aceasta.
31 Acum avem cuvintele: Cel ce crede și este botezat va fi mântuit. La ce altceva se referă ei decât la Botez, adică la apa cuprinsă în rânduiala lui Dumnezeu? De aici rezultă că oricine respinge Botezul respinge Cuvântul lui Dumnezeu, credința și Hristos, care ne îndreaptă acolo și ne leagă de Botez.
32 În al treilea rând, din moment ce am învățat marele beneficiu și puterea Botezului, să vedem mai departe cine este persoana care primește ceea ce dă Botezul și câștigă.
33 Acest lucru este din nou cel mai frumos și clar exprimat în cuvintele: Cel ce crede și este botezat va fi mântuit. Adică, numai credința face ca persoana să fie demnă să primească în mod profitabil apa divină mântuitoare. Căci, din moment ce aceste binecuvântări sunt prezentate și promise aici în cuvintele din și cu apa, ele nu pot fi primite în alt mod decât prin a le crede cu inima.
34 Fără credință nu câștigă nimic, cu toate că este în sine o comoară superabundentă divină. Prin urmare, acest singur cuvânt (Cel care crede) face atât de mult încât exclude și respinge toate lucrările pe care le putem face, în opinia că obținem și merităm mântuirea prin ele. Căci se stabilește că orice nu este credință nu folosește nimic și nu primește nimic.
35 Dar dacă ei spun, așa cum sunt obișnuiți: Totuși Botezul este el însuși o lucrare, iar voi spuneți că lucrările nu au niciun folos pentru mântuire; Ce se întâmplă atunci cu credința? Răspuns: Da, faptele noastre, într-adevăr, nu folosesc nimic pentru mântuire; Botezul, totuși, nu este lucrarea noastră, ci a lui Dumnezeu (pentru că, așa cum s-a spus, trebuie să puneți botezul lui Hristos departe de botezul unui toaletă). Cu toate acestea, lucrările lui Dumnezeu sunt mântuitoare și necesare pentru mântuire și nu exclud, ci cer credința; căci fără credință nu ar putea fi reținuți.
36 Căci, suferind ca apa să fie turnată asupra voastră, nu ați primit încă Botezul în așa fel încât să vă fie de folos; dar devine benefic pentru tine dacă te-ai botezat cu gândul că aceasta este conform poruncii și rânduielii lui Dumnezeu și, în plus, în numele lui Dumnezeu, pentru ca tu să primești în apă mântuirea făgăduită. Acum, pumnul nu poate face acest lucru, nici trupul; dar inima trebuie să o creadă.
37 Astfel, vedeți clar că nu există lucrare făcută de noi, ci o comoară pe care ne-o dă El și pe care credința o înțelege; la fel cum Domnul Iisus Hristos pe cruce nu este o lucrare, ci o comoară cuprinsă în Cuvânt și oferită nouă și primită prin credință. Prin urmare, ei ne violează exclamând împotriva noastră, ca și când am predica împotriva credinței; în timp ce noi singuri insistăm asupra lui ca fiind de o asemenea necesitate că fără ea nimic nu poate fi primit și nici bucurat.
38 Astfel, avem aceste trei părți pe care este necesar să le cunoaștem cu privire la această Taină, mai ales că rânduiala lui Dumnezeu trebuie să fie ținută în toată cinstea, ceea ce numai ar fi suficient, deși ar fi un lucru complet exterior, precum porunca, Onoare. tatăl tău și mama ta, care se referă la sânge și carne. În aceasta nu privim carnea și sângele, ci porunca lui Dumnezeu în care sunt cuprinse și din cauza cărora carnea este numită tată și mamă; la fel, deși nu am avut mai mult decât aceste cuvinte, du-te și botează etc., ar fi necesar ca noi să acceptăm și să o facem ca rânduială a lui Dumnezeu.
39 Acum există aici nu numai porunca și ordonanța lui Dumnezeu, ci și promisiunea, pentru care este încă mult mai glorioasă decât orice altceva a poruncit și a rânduit Dumnezeu și este, pe scurt, atât de plină de mângâiere și har încât cerul iar pământul nu o poate înțelege.
40 Dar este nevoie de pricepere pentru a crede acest lucru, pentru că comoara nu este lipsită, ci aceasta este dorința ca oamenii să o prindă și să o țină ferm.
41 Prin urmare, fiecare creștin are suficient în Botez pentru a învăța și a-și practica toată viața; căci are mereu de făcut pentru a crede cu fermitate ceea ce promite și aduce: victoria asupra morții și a diavolului, iertarea păcatului, harul lui Dumnezeu, întregul Hristos și Duhul Sfânt cu darurile Sale.
42 Pe scurt, este atât de transcendent încât, dacă natura timidă ar putea să o realizeze, s-ar putea îndoi dacă ar putea fi adevărat.
43 Să luăm în considerare, dacă ar exista undeva un medic care să înțeleagă arta de a salva oamenii de la moarte sau, chiar dacă aceștia au murit, de a-i readuce rapid la viață, astfel încât să poată trăi ulterior pentru totdeauna, cum ar reveni lumea bani zăpadă și ploaie, astfel încât din cauza mulțimii de bogați nimeni nu a putut găsi acces! Dar aici, în Botez, este adus gratuit la ușa fiecăruia o comoară și o medicament care distrug cu totul moartea și îi păstrează pe toți oamenii în viață.
44 Astfel, trebuie să privim Botezul și să ne facem profitabil pentru noi, că atunci când păcatele și conștiința noastră ne apasă, ne întărim și ne mângâiem și spunem: Cu toate acestea, eu sunt botezat; dar dacă sunt botezat, mi se promite că voi fi mântuit și voi avea viața veșnică, atât în suflet, cât și în trup.
45 Căci acesta este motivul pentru care aceste două lucruri se fac în Botez, și anume, că corpul, care nu poate apuca altceva decât apa, este stropit și, în plus, cuvântul este rostit pentru ca sufletul să-l prindă.
46 Acum, întrucât ambele, apa și Cuvântul, sunt un singur Botez, de aceea trupul și sufletul trebuie să fie mântuite și să trăiască pentru totdeauna: sufletul prin Cuvântul pe care îl crede, dar trupul pentru că este unit cu sufletul și înțelege și Botezul deoarece este capabil să-l prindă. Prin urmare, nu avem nici o bijuterie mai mare în trup și suflet, pentru că prin aceasta suntem sfințiți și suntem mântuiți, pe care nici un alt fel de viață, nici o lucrare pe pământ nu le poate atinge.
Să fie suficient acest lucru, respectând natura, binecuvântarea și utilizarea Botezului, deoarece răspunde scopului prezent.
Botezul sugarului
47 Aici apare o întrebare prin care diavolul, prin sectele sale, confundă lumea, și anume, despre Botezul Pruncului, dacă și copiii cred și sunt botezați pe bună dreptate. Cu privire la aceasta, spunem pe scurt:
48 Lăsați simplii să respingă această întrebare din mintea lor și să o trimită la cei învățați. Dar dacă doriți să răspundeți,
49 apoi răspundeți astfel: –
Botezul copiilor este plăcut lui Hristos este suficient dovedit din propria Sa lucrare, și anume, că Dumnezeu îi sfințește pe mulți dintre aceia care au fost astfel botezați și le-a dat Duhul Sfânt; și că există încă mulți chiar astăzi în care percepem că au Duhul Sfânt atât din cauza doctrinei cât și a vieții lor; deoarece ne este dat și de harul lui Dumnezeu că putem explica Scripturile și putem ajunge la cunoașterea lui Hristos, ceea ce este imposibil fără Duhul Sfânt.
50 Dar dacă Dumnezeu nu ar accepta botezul pruncilor, El nu ar da Duhului Sfânt și niciunul dintre darurile Sale pentru niciunul dintre ei; pe scurt, în acest timp îndelungat până în prezent, niciun om de pe pământ nu ar fi putut fi creștin. Acum, din moment ce Dumnezeu confirmă Botezul prin darurile Duhului Său Sfânt, așa cum este clar perceptibil în unii părinți ai bisericii, precum Sfântul Bernard, Gerson, Ioan Hus și alții, care au fost botezați în copilărie și încă din sfânta Biserică creștină nu pot pieri până la sfârșitul lumii, ei trebuie să recunoască faptul că un astfel de botez pentru copii este plăcut lui Dumnezeu. Căci El nu poate fi niciodată împotrivă Lui Însuși, nici nu poate susține falsitatea și răutatea, nici pentru promovarea acesteia îi conferă harul și Duhul Său.
51 Aceasta este într-adevăr cea mai bună și mai puternică dovadă pentru cei simpli și neînvățați. Căci ei nu vor lua de la noi și nici nu vor răsturna acest articol: cred că este o biserică creștină sfântă, comuniunea sfinților.
52 Mai mult, spunem că nu ne preocupă atât de mult să știm dacă persoana botezată crede sau nu; căci din această cauză Botezul nu devine invalid; dar totul depinde de Cuvânt și de porunca lui Dumnezeu.
53 Acest lucru este probabil oarecum acut, dar se bazează în totalitate pe ceea ce am spus, că Botezul nu este altceva decât apă și Cuvântul lui Dumnezeu în și unul cu celălalt, adică atunci când Cuvântul este adăugat în apă, Botezul este valabil, chiar dacă credința este lipsită. Căci credința mea nu face Botezul, ci îl primește. Acum, Botezul nu devine invalid, chiar dacă este primit sau angajat greșit; deoarece nu este legat (așa cum s-a spus) de credința noastră, ci de Cuvânt.
54 Căci, chiar dacă un evreu ar trebui să vină astăzi necinstit și cu un scop rău și ar trebui să-l botezăm cu toată buna-credință, trebuie să spunem că botezul său este totuși autentic. Căci aici este apa împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă el nu o primește așa cum ar trebui, așa cum acei care merg nevrednic la Taină primesc adevărata Taină, chiar dacă ei nu cred.
55 Astfel vedeți că obiecția sectanților este zadarnică. Căci (așa cum am spus), chiar dacă sugarii nu au crezut, ceea ce, totuși, nu este cazul, totuși botezul lor așa cum s-a arătat acum ar fi valid și nimeni nu ar trebui să-i botezeze; la fel cum nimic nu este scăzut de la Taină, deși cineva se apropie de ea cu un scop rău și nu i s-a permis ca, din cauza abuzului său, să o ia a doua oară în aceeași oră, ca și când nu ar fi primit la prima taină adevărata; căci asta ar însemna să hulim și să profanăm Taina în cel mai rău mod. Cum îndrăznim să credem că Cuvântul și ordonanța lui Dumnezeu ar trebui să fie greșite și nevalide pentru că o folosim greșit?
56 De aceea spun, dacă nu ați crede, atunci credeți acum și spuneți astfel: Botezul a fost într-adevăr corect, dar eu, vai! nu l-am primit corect. Căci și eu, și toți cei botezați, trebuie să vorbesc astfel înaintea lui Dumnezeu: vin aici în credința mea și în cea a altora, totuși nu mă pot odihni în acest lucru, în care cred și că mulți oameni se roagă pentru mine; dar în aceasta mă odihnesc că este Cuvântul și porunca Ta. Așa cum merg la Taină, încredându-mă nu în credința mea, ci în Cuvântul lui Hristos; indiferent că sunt puternic sau slab, că mă angajez lui Dumnezeu. Dar știu acest lucru, că El îmi cere să merg, să mănânc și să beau etc., și îmi dă trupul și sângele Său; care nu mă va înșela sau nu mi se va dovedi fals.
57 Așa facem și în botezul copiilor. Aducem copilul în convingerea și sperăm că crede și ne rugăm ca Dumnezeu să-i acorde credință; dar nu o botezăm pe aceasta, ci numai pe porunca lui Dumnezeu. De ce? Pentru că știm că Dumnezeu nu minte. Eu și aproapele meu și, pe scurt, toți oamenii, putem greși și amăgi, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greși.
58 Prin urmare, ele sunt minți prezumțioase, stângace, care trag astfel de inferențe și concluzii ca acestea: Unde nu există adevărata credință, nu poate exista nici un botez adevărat. La fel ca și cum aș deduce: Dacă nu cred, atunci Hristos nu este nimic; sau astfel: Dacă nu sunt ascultător, atunci tatăl, mama și guvernul nu sunt nimic. Este aceasta o concluzie corectă, că ori de câte ori cineva nu face ceea ce ar trebui, lucrul în sine nu va fi nimic și fără valoare?
59 Dragul meu, inversează argumentul și trage mai degrabă această deducție: tocmai din acest motiv Botezul este ceva și este corect, deoarece a fost primit greșit. Căci dacă nu ar fi corect și adevărat în sine, nu ar putea fi folosit greșit și nici păcătuit. Zicala este: Abusus non tollit, sed confirmat substantiam, Abuzul nu distruge esența, ci o confirmă. Căci aurul nu este cu atât mai puțin aur, deși o prostituată îl poartă în păcat și rușine.
60 De aceea, să se decidă că Botezul rămâne întotdeauna adevărat, își păstrează esența deplină, chiar dacă o singură persoană ar trebui să fie botezată și, în plus, el nu ar trebui să creadă cu adevărat. Căci rânduiala și Cuvântul lui Dumnezeu nu pot fi schimbate sau modificate de oameni.
61 Dar acești oameni, fanaticii, sunt atât de orbi încât nu văd Cuvântul și porunca lui Dumnezeu și privesc Botezul și magistrații numai așa cum privesc apa în pârâu sau în ghivece sau ca orice alt om; și pentru că nu văd credința și nici ascultarea, ei ajung la concluzia că trebuie considerați invalizi.
62 Aici se ascunde un diavol sedicios ascuns, care ar dori să smulgă coroana din capul autorității și apoi să o calce sub picioare și, în plus, să perverteze și să aducă la nimic toate lucrările și rânduielile lui Dumnezeu.
63 Prin urmare, trebuie să fim vigilenți și bine înarmați și să nu ne lăsăm direcționați sau îndepărtați de Cuvânt, pentru a nu putea privi Botezul ca un simplu semn gol, așa cum visează fanaticii.
64 În sfârșit, trebuie să știm și ce înseamnă Botezul și de ce Dumnezeu a rânduit tocmai un astfel de semn extern și ceremonie pentru Taina prin care suntem primiți mai întâi în Biserica creștină.
65 Dar actul sau ceremonia este aceea, că suntem scufundați sub apă, care trece peste noi și apoi suntem scoși din nou. Aceste două părți, care vor fi scufundate sub apă și extrase din nou, semnifică puterea și funcționarea Botezului, care nu este altceva decât să-l omoare pe bătrânul Adam și, după aceea, învierea noului om, ambele trebuie să ia plasează în noi toată viața, astfel încât o viață cu adevărat creștină să nu fie altceva decât un botez zilnic, odată început și care va fi continuat vreodată. Căci acest lucru trebuie practicat fără încetare, ca să continuăm să purgăm tot ceea ce este din vechiul Adam și să apară ceea ce aparține omului nou.
66 Dar ce este bătrânul? Este ceea ce se naște în noi din Adam, supărat, urăsc, invidios, necinstit, zgârcit, leneș, trufaș, da, necredincios, infectat cu toate viciile și care nu are prin fire nimic bun în el.
67 Acum, când venim în împărăția lui Hristos, aceste lucruri trebuie să scadă zilnic, pentru că, cu cât trăim mai mult, devenim mai blânzi, mai răbdători, mai blânzi și ne retragem tot mai mult din necredință, avaritate, ură, invidie, aroganță.
68 Aceasta este adevărata utilizare a Botezului în rândul creștinilor, așa cum se semnifică prin botezul cu apă. Prin urmare, acolo unde acest lucru nu se practică, dar bătrânul este lăsat neînfrânat, astfel încât să devină continuu mai puternic, asta nu folosește Botezul, ci luptă împotriva Botezului.
69 Căci cei care sunt fără Hristos nu pot decât să devină zilnic mai răi, conform proverbului care exprimă adevărul: „Mai rău și mai rău – cu cât mai mult, cu atât mai rău”.
70 Dacă acum un an cineva era mândru și avar, atunci el este mult mai mândru și mai avar anul acesta, astfel încât viciul crește și crește odată cu el încă din tinerețe. Un copil mic nu are vici special; dar când crește, devine necinstit și impur, iar când ajunge la maturitate, viciile reale încep să prevaleze cu cât mai mult, cu atât mai mult.
71 Prin urmare, bătrânul rămâne neîngrădit în natura sa, dacă nu este controlat și suprimat de puterea Botezului. Pe de altă parte, acolo unde oamenii au devenit creștini, el scade zilnic până când pieri în cele din urmă. Acest lucru este cu adevărat să fie îngropat în Botez și zilnic să iasă din nou.
72 Prin urmare, semnul extern este numit nu numai pentru un efect puternic, ci și pentru o semnificație.
73 Unde, deci, credința înflorește cu roadele ei, acolo nu are o semnificație goală, dar lucrarea [de a mortifica carnea] o însoțește; dar acolo unde credința dorește, rămâne un simplu semn infructuos.
74 Și aici vedeți că Botezul, atât prin puterea și semnificația sa, cuprinde și a treia Taină, care a fost numită pocăință,
75 întrucât nu este altceva decât Botezul. Căci ce altceva este pocăința decât un atac serios asupra bătrânului [ca poftele sale să fie reținute] și să intre într-o viață nouă? Prin urmare, dacă trăiești în pocăință, mergi în Botez, care nu numai că înseamnă o viață atât de nouă, ci o produce, începe și o exercită.
76 Căci în ele sunt date harul, Duhul și puterea de a-l suprima pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să iasă și să devină puternic.
77 De aceea Botezul nostru rămâne pentru totdeauna; și chiar dacă cineva ar trebui să cadă din ea și să păcătuiască, totuși avem întotdeauna acces la acestea, pentru a-l putea supune din nou pe bătrân.
78 Dar nu trebuie să ne stropim din nou cu apă; pentru că, deși am fi fost puși sub apă de o sută de ori, ar fi totuși un singur Botez, deși operațiunea și semnificația continuă și rămân.
79 Pocăința, deci, nu este altceva decât o întoarcere și o abordare a Botezului, pe care o repetăm și practicăm ceea ce am început înainte, dar abandonat.
80 Acest lucru îl spun ca nu cumva să cădem în opinia în care ne-am aflat mult timp, imaginându-ne că Botezul nostru este ceva trecut, pe care nu-l mai putem folosi după ce am căzut din nou în păcat. Motivul este că este considerat numai în conformitate cu actul extern odată executat [și finalizat].
81 Și aceasta a apărut din faptul că Sfântul Ieronim a scris că pocăința este a doua scândură prin care trebuie să înotăm și să traversăm după ce corabia este spartă, pe care pășim și suntem trecuți când intrăm în Biserica creștină.
82 Prin urmare, utilizarea Botezului a fost abolită, astfel încât să nu ne mai poată profita. Prin urmare, afirmația nu este corectă sau, în orice caz, nu este înțeleasă în mod corect. Căci nava nu se sparge niciodată, pentru că (așa cum am spus) este rânduiala lui Dumnezeu și nu o lucrare a noastră; dar se întâmplă, într-adevăr, să alunecăm și să cădem din corabie. Totuși, dacă cineva cade, să se îngrijească să înoate și să se agațe de el până când va intra din nou în el și va trăi în el, așa cum începuse anterior.
83 Astfel se pare ce lucru mare, excelent este Botezul, care ne izbăvește din fălcile diavolului și ne face proprii lui Dumnezeu, suprimă și ia păcatul și apoi întărește zilnic pe noul om; și este și rămâne mereu eficace până când trecem de la această moșie a mizeriei la gloria eternă.
84 Din acest motiv, fiecare să-și prețuiască Botezul ca o îmbrăcăminte zilnică în care trebuie să meargă constant, pentru a putea fi găsit vreodată în credință și în roadele ei, ca să-l suprime pe bătrân și să crească în cel nou.
85 Căci dacă am fi creștini, trebuie să practicăm lucrarea prin care suntem creștini.
86 Dar dacă cineva se îndepărtează de el, să intre din nou în el. Căci așa cum Hristos, scaunul Milostivirii, nu se retrage de la noi și nu ne interzice să venim din nou la El, chiar dacă păcătuim, tot așa rămân toate comorile și darurile Sale. Dacă, prin urmare, am obținut o dată în Botez iertarea păcatului, va rămâne în fiecare zi, cât trăim, adică atât timp cât îl purtăm pe bătrân la gât.
Prezbiter și trainer Leontiuc Marius
Abonează-te aici la canalul nostru de Youtube
1340
