Predică 27 Septembrie 2020 „Căci nu Am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Ordinare și chemare la slujire

Cuvântul Domnului pentru această Duminică și noua săptămână este din Evanghelia Sfântului Apostol Matei cap. 9. Citim Cuvântul Domnului

Vindecarea unui slăbănog
1 Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.
2 Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
3 Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”
4 Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
5 Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă’?
6 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, – ‘Scoală-te’”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
7 Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.
8 Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei
9 De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
10 Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
11 Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12 Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14 Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”
15 Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.
16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei
18 Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”
19 Isus S-a sculat şi a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui.
20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.
21 Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.
22 Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,
24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte , căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
25 Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
26 Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!
28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
29 Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!
30 Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
31 Dar ei, cum au ieşit, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

Vindecarea unui mut îndrăcit
32 Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
33 După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
34 Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
Lui Isus Îi este milă de gloate
35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
36 Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul , dar puţini sunt lucrătorii!
38 Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.

Iubiți frați și surori, stimați doritori de mântuire, stimați mântuiți

Avem în fața noastră un capitol al Evangheliei după Matei, un text cu mai multe episoade dar cu același epilog. Situații diferite, întâmplări diferite, dar cu aceeași esență pe care noi am mai întâlnit-o acum două săptămâni :Facă-vi-se după credinţa voastră! 

Dar ca să se facă după credința noastră, aceasta trebuie să fie o credință certă și reală. Spune la începutul textului nostru că Dumnezeu Isus le-a văzut credința. O afirmație foarte importantă, Isus vede credința lor, o vede și pe cea a noastră. În Catehismul Mare, Luther face afirmațiile următoare chiar la început (vom avea curând tot catehismul tradus), „4 Așa cum este, oamenii obișnuiți iau Evanghelia cu totul prea ușor și chiar și eforturile noastre cele mai mari realizează prea puțin. Atunci la ce ne putem aștepta dacă suntem leneși și prea leneși, așa cum am fost sub papalitate? 5 În plus, ne-a depășit o ciumă rușinoasă și insidioasă de securitate și plictiseală. Mulți consideră Catehismul ca o învățătură simplă, prostească, pe care o pot absorbi și stăpâni la o singură lectură. După ce au citit-o odată, aruncă cartea într-un colț de parcă le-ar fi rușine să o citească din nou.” Nu doar oamenii obișnuiți însă privesc Evanghelia prea ușor, ca pe o banalitate trecând nepăsători peste poruncile lui Hristos, ci din păcate mulți dintre cei care sunt chemați la vestire și în loc de o credință a cuvintelor lui Hristos se vestește altceva.

Este credința noastră o încredere fermă în cuvintele lui Hristos? Cuprinde credința ta toate Cuvintele lui Hristos?

Isus a văzut credința și văzând convingerea fermă a acestor oameni El rostește porunca aceasta Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate! Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit. Suntem chemați să îndrăznim să ne apropiem de Hristos, memorându-i cuvintele ( Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:verset 11) și punându-le în practică. Chemarea este aceeași și astăzi dragi frați și surori care treceți prin felurite încercări Îndrăzneşte și vino în rugăciune, Îndrăzneşte și reține cuvintele lui Isus, Îndrăzneşte și aplică aceste cuvinte.

Am avut parte de acțiuni ale unor oameni netrimiși de nimeni, dar care au simțit ei nevoia să mă certe și să încerce să oprească cumva această lucrare pe motivul trecutului, pentru că nu am un trecut de om sfânt, pentru că trecutul meu e plin de păcate. Și așa este, trecutul meu este unul murdar dar este curățit. Știți cât sau ce trebuie să se întâmple ca trecutul tău murdar să fie șters în fața lui Dumnezeu? O Euharistie. Atât trebuie să se întâmple ca să fie împlinită o absoluție, și trecutul tău cu păcat să fie șters pentru todeauna, o atingere de trupul Domnului. Când slăbănogul s-a atins de Isus, Isus i-a iertat păcatele. Contestatorii mei nu au cunoscut porunca Cunoașterii Absoluției pe care o edictează aici Isus să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele. Ce bine că Domnul a specificat „pe pământ”, pentru că mulți ignoră și folosesc argumentul opririi tale de a deveni lucrător în Evanghelie, încercând să te facă să crezi că abia la sfârșitul vieții, nu pe pământ, păcatul poate fi iertat. Domnul arată că acum, în această viață, păcatele se iartă și ne poruncește să vestim iertarea păcatelor.

Noi ca grupare trăim un paradox. Noi avem lipsă de pastori, dorim să formăm mulți pastori, la început diaconi și mă chinui și zoresc și încerc să stimulez la formare, și angrenajul se urnește greu. Am și pus un comunicat, noi cei din Consistoriu în care chemăm spre ordinare predicatori marginalizați în alte biserici și greu și sceptici unii reacționează, dar greu și lent.

În multe biserici neoprotestante, situația este total opusă, persoane cu vocație de predicatori sunt frânați și opriți din puterea de lucru cu argumente eretice fie că nu au un anumit dar al Duhului, fie că ar fi recăsătoriți, fie că au fost în trecut controversat. Isus întreabă și astăzi acești contestatori Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? Este o întrebare a textului de astăzi.

Chiar dacă ai avut un eșec în căsnicie, chiar dacă ai fost un infractor, chiar dacă ai fost un om cu patimi, chiar dacă ai fost atât de rău să ști că Isus te cheamă la El, te cheamă în lucrare Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Chiar dacă ai fost pătimaș și arestat și recăsătorit sau părăsit, Dumnezeu te cheamă în biserica Lui spre a lucra iar nu a șoma. Iubit ascultător poți fi în toate locurile, iubit lucrător ești în biserica noastră unde Domnul ne spune Mare este secerişul , dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. Cei care doriți să puneți în operă porunca Domnului și să faceți ucenici să știți că Domnul vă cere abandonare față de păcat, să nu trăiți în poligamie și să respectați poruncile Domnului, ceea ce de altfel cere tuturor oamenilor. Abandonarea păcatului înseamnă pocăință. A fi bărbatul unei singure neveste la momentul ordinării înseamnă o interdicție de poligamie, nu o situație în care un om se recăsătorește pentru că a fost părăsit de cineva care devine astfel necredincios, Biblia spune că într-o asemenea situație cei doi nu sunt legați (1 Corinteni 7:15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace), altfel ar însemna să considerăm nedrept contrar acestor dispoziții că legătura ar exista în continuare. De asemenea un recăsătorit din cauza văduviei este apt de a fi ordinat. Diavolul poate ți-a spus că tu nu ești apt de ordinare pentru o asemenea circumstanță, te-a mințit. Oricine care s-a pocăit de păcatele sale, și a primit mântuire și justificarea Domnului Isus, este apt de a fi ordinat, interdicția este pentru cei care trăiesc în poligamie adică au concomitent mai multe soții, lucru care nu este întâlnit în țara noastră. Poligam este și cel care părăsește căminul fără temei și se recăsătorește, dar nu cel care este victimă și pe care Biblia, Cuvintele Domnului și înțelegerea apostolilor l-au dezlegat, altfel nici cel în văduvie care s-a recăsătorit nu ar putea fi ordinat, or Dumnezeu este drept iar biserica Sa trebuie să fie și ea una dreaptă. Tragem un semnal de alarmă, că prea ușor cădem în plasa unor pastori eretici care încearcă să fluidizeze un fanatism al ereziei asupra acestui subiect. Ei nu cred în iertarea păcatelor, ei nu cred că omul poate ierta păcatele, ei nu cred în puterea iertării bisericii, ei nu cred nici în multitudinea Darurilor Duhului Sfânt, ei nu cred în Absoluție ci ei cred doar în consecințele păcatului, lucru în care crede și diavolul.

Dar Domnul pe noi ne învață astăzi să ne rugăm și să sprijinim lucrători. Uni cred că sunt lucrători și trebuie să vină să predice la o biserică gata închegată, gata formată și aduc fel și fel de studii biblice cesaționiste cu tot felul de șabloane scheme gândite de oameni și reușesc să dizolve bisericile cu asemenea prostii. Nu aceasta înseamnă să fi lucrător ordinat ci să vestești Cuvântul la cei care nu-l cunosc și să închegi prin învățătură, o nouă parohie. Asta înseamnă lucrare în Câmpul Evangheliei. la așa ceva gruparea noastră religioasă îți dă bnecuvântarea. Un lucrător este reflexia dragostei lui Dumnezeu. Înainte de a ne regrupa pe această structură, urma să fiu așezat ca misionar în cealaltă grupare din care unii am crezut că facem parte. Pastorul mi-a spus ceva care m-a cutremurat și a fost motivul principal pentru care am răspuns chemării voastre la slujire.  Spunea așa  „la cea mai mică abatere sau greșeală relația instituțională cu biserica se întrerupe, noi rămânem prieteni dar pierz totul”. Așa înțeleg ei dragostea lui Hristos, la cea mai mică greșeală ești condmnat și căzut din har. Erau cuvinte care mi-au adus aminte de directorul unui penitenciar care-mi spunea astfel când plăteam pentru prostiile din trecut „la cea mai mică abatere, vei fi sancționat, poate cea mai aspră sancțiune”. Unii așa înțeleg lucrarea Domnului, ca o funcție de gardian al unei închisori. Dar Biserica nu este închisoare, este cetate de scăpare pentru cel căzut, pentru cel cu inima lovită, este un loc al îngăduinței prin dragoste în care păcatul  este eliminat prin înnoirea minții prin prezența Duhului Sfânt care ne dă înfăptuirea.

De altfel, asistăm așa cum spuneam la mișcări care contestă ordinarea celor care nu au darul limbilor sau al vedenilor. Darul vorbirii în limbi există, este dat de Duhul, cui vrea Duhul dar nu este o condiție pentru lucrători, deoarece există felurite daruri pe care Duhul Sfânt le oferă așa cum consideră, felurite daruri – expresie repetitivă în epistolele pauline. De asemenea Dumnezeu nu ne cere să fim bine vorbiți de către societate, ci de comunitatea bisericii. Să nu vă așteptați ca după intrarea în câmpul Evangheliei lumea să vă aprecieze,  să vă laude, că nu vă va aprecia. Noi așteptăm ca Isus să ne vadă credința și văzând credința noastră ne poruncește : Îndrăznește !  Iată că totuși sunt puțini lucrători și deși sunt puțini, unele biserici caută prin filtre artificiale să fie și mai puțini. Gruparea noastră religioasă cheamă lucrători la vestirea Evangheliei, vestirea poruncilor Domnului Isus.

Ne întâlnim din nou cu o chemare „vino după Mine !”, chemare a Evangheliei, chemare la ascultarea de Cuvintele Domnului Isus Hristos. Pentru noi, creștinii toate cuvintele Domnului Isus sunt porunci  (Faptele Apostolilor 1:1-2), iar una din aceste porunci este cea la care reflectăm Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. Unii înțeleg ca să se roage ca Domnul să scoată din calcul lucrătorii, dar dragii mei care încă aveți o teamă de a intra în lucrarea Evanghelică, Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi. După credința noastră, Domnul ne dă sau nu lucrători căci consecința este aceeași „facă-ți-se după credința ta ”

Nu ești neprihănit în trecutul tău, dar fi neprihănit astăzi și nu ezita să te alături grupării noastre. Nu sunt neprihănit în trecutul meu, dar sunt socotit neprihănit căci am chemat Numele Domnului peste noi, peste lucrarea noastră. Promisiunile lui Dumnezeu răsună pentru noi toți, dar deopotrivă Dumnezeu ne poruncește să predicăm Evanghelia : Matei 28: 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Vă invit să învățăm următorul Imn care se numește Doamne Mare, al fratelui Alexandru Groza, o rugăciune cântată a celui care se pune la dispoziția lucrării Evangheliei

Doamne Mare, ruga Tu-mi ascultă
Întărește-ne-n credința Ta
Dă-ne nouă pacea Ta cea sfântă
Pe acest pământ.

Din păcate Tu trezește lumea,
Nu ne lăsa Doamne să pierim.
Înviază sufletele noastre
Cu-al Tău har divin.

Cercetează inimile noastre
Dă-ne binecuvântarea Ta
Pe bolnavi Tu vindecă-i o Doamne,
Cu iubirea Ta.

Nu ne lăsa singuri niciodată,
Fi cu noi mereu, la orice pas.
Cale dreaptă Doamne Tu ne-arată,
Te rugăm noi azi.

Prin credință Doamne Tu condu-ne
La izvorul harului Tău sfânt
Tu ne-nvață să trăim o Doamne
După al Tău Cuvânt.

Zi de zi o Doamne Tu veghează
Noi să facem numai Voia Ta.
Toată viața Tu ne ocrotește
Cu iubirea Ta.

Rugăciunea inimilor noastre
Doamne Mare Ție ți-o-nălțăm
Tu ascult-o-n Numele lui Isus
Astăzi te rugăm.
fiți binecuvântați !

Prezbiter Marius Leontiuc

177
Translate »