Duminica Judica sau Duminica dreptății nu este o noutate adusă de noi lutheranii ci este o noțiune a bisericii. Este tot un intro al perioadei prim gregoriene pentru a cincea Duminică a postului mare, perioadă de cugetare la importanța Sacrificiului pe care Dumnezeu l-a făcut la Golgota. Acest termen de Judica (justețe sau a face dreptate) nu se confundă cu cel de Jus resolute (judecă) și își are originea în Psalmul 43 cu verset 1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi** pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege! De la acest Fă-mi dreptate (Fă-mi justețe) pleacă denumirea de Judica. Dacă este cineva aflat într-o nedreptate, aflăm astăzi că DUmnezeu este cel care face dreptate iar dreptatea Lui stă în mântuirea noastră, mai prețioasă ca orice pe lumea aceasta. Astăzi fiind încă în regimul acesta de carantină avem slujbă scurtă și o predică scurtă, dar o predică cu o poruncă foarte frumoasă.
Cuvântul Domnului pentru predica de astăzi este scris în Evanghelia sfântului apostol Luca capitolul 10 verset 20. Să citim: Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
Acesta este Cuvântul Domnului pentru predica de astăzi
Dragi frați, surori, prieteni ai bisericii noastre
Acest moment relatat de versetul pe care l-am auzit, este un moment de concluzie un moment de pregătire deopotrivă pentru un sărbătorile care ne stau înainte .
Domnul Isus a dorit să pregătească pe ucenici, pe apostoli, și a avut această menționare pregătitoare pentru ceea ce va urma . Este deci un moment de maximă importanță atunci când Domnul Isus a rostit nu doar pentru ucenici și e și pentru noi că trebuie să ne bucurăm căci numele noastre sunt scrise în ceruri.
Ce promisiune extraordinară ! Ce promisiune dumnezeiască !
În Biblie este scris că aceste cuvinte ale Domnului Isus sunt valabile în veac, a se vedea Evanghelia Sfântului Apostol Matei cap. 24 versetul 35 : Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece..
Deci nu este vorba doar de momentul în care Domnul vorbea pentru ucenici, ci este în cauză Cuvântul veșnic: Bucurați-vă căci numele voastre vă sunt scrise în ceruri.
Dragii nostri aceasta este promisiunea pentru cei care aud și cred Evanghelia. A crede, așa cum au spus frații, nu înseamnă doar a accepta mențiunile scrise în Evanghelie ci a le și aplica, a le trăi aceasta înseamnă credința . Așa cum spunea fratele prezbiter, aceasta este realitatea credinței noastre și anume să ne străduim să punem în operă Evanghelia în viața noastră.
Avem o promisiune și o legitimitate: Dumnezeu ne poruncește să ne bucurăm căci numele noastre sunt scrise ceruri. Pe de o parte ni se poruncește să ne bucurăm pentru aceasta, apoi se poruncește de către Dumnezeu aceasta, adică că numele noastre sunt scrise în cer, și apoi suntem legitimați prin această poruncă ca cetățeni ai cerului nu ai pământului.
Dacă cineva dintre noi sau dintre apropiații noștri încă nu se bucură de această poruncă, de această promisiune, în ziua de astăzi este chemat și noi suntem chemați să vestim că numele celor care cred și trăiesc Evanghelia sunt scrise în ceruri.
Și eu am fost chemat în lucrare de Vestire. Am crezut la început că are el un plan mai ciudat. Dar acest plan astăzi, vedem că este o realitate și noi fiecare suntem însărcinați nu de prezbiterul Marius ci de însuși Dumnezeu să vestim Evanghelia la orice persoană, la orice prieten, coleg sau rudă a noastră.
Spune Biblia credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul vestit. Luther spunea că această poruncă a vestirii nu este mai prejos de cea a Tatălui. Vestim noi oare Cuvânul? Domnul să ne ajute!
Acum, astăzi ni se descoperă că luând parte la Cina Domnului, la Euharistie, la întâlnirea cu trupul și sângele Domnului numele noastre sunt scrise în ceruri. Vă întreb: vă bucurați de aceasta? Domnul Isus a poruncit să credem toți în aceasta, că toți care acceptăm cu gândul și cu fapta Evanghelia avem numele scrise sus la Tatăl nostru.
Se întâmplă ca să greșim. se întâmplă ca să păcătuim și totuși atunci când ne cerem iertare în rugăciune, numele noastre nu au fost șterse din ceruri pentru că Dumnezeu în dragostea Lui astăzi ne vestește că ne dorește pentru El. Credința Este un act volițional, ține de voință dar și un dar. Credem dacă acceptăm Evanghelia și nu credem dacă refuzăm.
Acceptând pe Hristos ca Domn și mântuitor personal deveniți proprietate a cerului. Acceptând Conduita cerută de Hristos, numele Lui, al Mielului este scris pe sufletul vostru și acolo sus în cartea vieții.
fie ca Dumnezeu să ne lumineze și astăzi și să ne binecuvinteze. Amin !
Prezbiter Marius Leontiuc
Abonează-te aici la canalul nostru de Youtube
1444
