FAPTELE APOSTOLILOR Cap.1 ( Biblia Cornilescu revizuită)
1 Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
9 După* ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb
11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Întoarcerea apostolilor
12 Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.
13 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov.
14 Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
Alegerea lui Matia
15 În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul* celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:
16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17 El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18 Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
19 Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui”.
20 În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’ şi ‘Slujba lui s-o ia altul!’
21 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
22 cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept† martor al învierii Lui.”
3 Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,
25 ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.”
26 Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Iată-ne în Duminica EXAUDI care reprezintă un moment de aducere aminte asupra bisericii primare ante-Rusalii și post-Înălțare. O Duminică în care ucenicii au rămas aparent şi doar aparent fără prezența fizică a lui Dumnezeu în mijlocul lor, o Duminică după ruperea catapetesmei de la Templu care dovedea că Tatăl nu mai cobora în Sfânta Sfintelor, Hristos se înălțase și Duhul Sfânt nu era pe pământ decât în inimile ucenicilor. De aceea tradițional această Duminică poartă denumirea de lipsă fizică a Domunului , Răspuns primit sau EXAUDI (răspuns, ascultare la rugăciune). Mai este cunoscută în scrierile primare ca Dominica post Ascensionem. Această Duminică, aparent nu ar fi una cu mare importanță, dar ea este plină de însemnătate, observăm analizând paginile Bibliei, capitolul 1 din cartea Faptele Apostolilor. Sunt singurele 10 zile din istoria creștinismului când Duhul Sfânt nu a fost prezent din plinătate la guvernarea bisericii. Au fost doar ucenicii apostoli și Duhul Sfânt doar în aceștia. Au stăruit în Adevăr. De aceea a și fost posibil ulterior să aibe loc loc evenimentul de la Rusalii.
Unii oameni susțin că astăzi Duhul Sfânt ar fi fost retras, că nu ar mai exista daruri. Nu există suport biblic pentru așa ceva, doar vocea diavolului are curajul și rătatea să încerce să convingă oameni că ceea ce a promis Domnul nu este valabil decât pentru apostoli. Duhul Sfânt este Cel minunat care nu ne-a lăsat singuri. Dar pentru a beneficia de Dumnezeu Duhul Sfânt trebuie să privim la apostoli, ce-au făcut ei în aceste 10 zile?
Fapte 1:2 (sf. apostolul Luca, căci el a scris Faptele Apostolilor) ne dezvăluie că Poruncile Lui Hrisos sunt date prin Duhul Sfântde la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Așa dar, ei au rămas în interiorul acestor porunci care sunt parte a Evangheliei, a credinței. Diavolul nu suportă aceste porunci și prin servitorii săi le neagă. Sunt preoți și pastori care vin și contrazic aceste versete, ei se supun diavolului. Deci primul lucru pe care î-l observăm la apostoli, constă în traiul poruncilor lui Isus Hristos. Apoi în versetul 14 observăm că aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. Ei stăruiau în adevăr, își asumau Biserica, nu stăruiau în minciună cum ni se sugera nouă într-o vreme să formăm o biserică dar să nu implicăm biserica în chiria spațiului, să fim parohii dar defapt să nu figurăm în realitate. Asta se dorește și astăzi, reducere la tăcere la inexistență. Omisiunea adevărului este și ea o faptă gravă. Așa ceva constituie minciună și invit pe cei amăgiți de mincinoși să aibe bărbăția să părăsească asemenea căi și să vină la Adevăr, Duhul adevărului este Cel prin care au fost date Poruncile lui Hristos (Fapte 1:2).
Deci apostolii stăruiau în rugăciuni, cereri și un cuget curat în Poruncile Domnului Isus, în aceste 10 zile în care Biserica a fost lăsată practic pe mâinile lor. Ei nu s-au separat de femei ci au slujit împreună cu ele și mai ales au rămas lângă familia pământească a Domnului Isus. Dar nu au lăsat structura bisericii de izbeliște ci au vegheat ca numărul echipei celor care i-au fost alături Domnului Isus să fie întreg. Unii pseudo-teologi spun că apostolii s-au grăbit și ar fi pus pe Matia în locul cuvenit lui Pavel (PAUL). Nu este deloc așa, ei nu au limitat numărul apostolilor, ci ei au avut o misiune de la Domnul Isus prin care 12 apostoli vor fi similaris cu 12 seminții ale lui Israel. Privind la versetul 22 observăm că este vorba de apostoli care au fost martori la toate lucrările și cuvintele Domnului Isus care practic formau cel dintâi sinod (for,comitet director) al Bisericii, cei care au primit direct poruncile lui Hristos. Ca atare nu s-a pus problema limitării apostolilor. Vedem alți apostoli, recunoscuți ca apostoli. Cel mai însemnat apostol convertit după înălțare este Pavel ( Paul), dar aflăm și despre apostoli ca Tit, Timotei, Epenet, chiar și femei – diaconița Fivi, Priscila, Aquila,… Astfel au primit exaudi (răspuns).
Privind la cele 10 zile mai observăm un lucru. Că sunt suficiente 10 zile ca omul să trăiască în stăruință în rugăciune, în adevăr iar Dumnezeu să se proslăvescă în om prin Duhul Sfânt. Unii pastori consideră că un creștin nu este în deplinătate nici după ani de zile chiar dacă auzise mesajul evangheliei. Ucenicii au rămas plini de dor după înălțare, și iată chiar dacă Hristos s-a așezat la dreapta Tatălui, Dumnezeu a avut un dor atât de mare de om încât la Rusalii va reveni în Duhul.
Doar atunci și numai atunci Biserica a fost în necesitatea lui sortio exaudi, un răspuns,, la sorți”. Şi totuşi a fost răspuns. Astăzi noi nu mai suntem sortio exaudi. Astăzi Duhul Sfânt este în mijlocul nostru, astăzi Duhul Sfânt eliberează suflete, vindecă inimi rănite, schimbă vieți distruse, vestește adevărul și ne oferă darurile sale minunate. Noi nu mai suntem sine non exaudi, pentru că acești apostoli au ținut candela credinței aprinsă prin ceea ce ei au făcut, şi chiar în lipsa fizică Dumnezeu le oferă exaudi, răspuns. Ce minunat Dumnezeu avem! Ce minunat este Duhul Sfânt și noi chemăm acest Nume peste noi. Și fie ca Harul Domnului nostru Isus Hristos, iubirea Tatălui și părtășia Duhului Sfânt să fie și să rămână cu noi toți, amin.
Toți cei care citiți și vă însușiți această predică fiți binecuvântați de Dumnezeu !
prezbiter Leontiuc Marius Sebastian
Abonează-te aici la canalul nostru de Youtube
1028