Gruparea noastră religioasă, respectiv Asociația Religioasă Biserica Protestantă Evanghelică nu se confundă cu Biserica Evanghelică-Lutherană Sinod Prezbiteriană și nici cu Biserica Evanghelică C.A. din România .
Biserica Protestantă Evanghelică se află în comuniune cu biserici ale Alianței Evanghelice, biserici Reformate și Biserici Evanghelice din Europa și respectă statutul de amvon al Bisericilor Evanghelice și Reformate din România.
Biserica noastră este așezată în învățătura poruncilor Noului Testament și este constituită la comandamentul acestora, la chemarea acestora.
Pictura din antet, reprezintă un interior al unei biserici evanghelice, inspirat dintr-o biserică bavareză și ilustrează conceptul nostru asupra arhitecturii bisericești cu elemente gotice sau eclectice. Folosim fotografii ale unor biserici înfrățite sau similare, cu acordul pastorilor.
_________________________
Temeiul Legii:
Temeiul Legii Naționale care însoțește temeiul biblic este dat de legea 489/2006.
Astfel, potrivit art. 5 din Lege sunt dispuse următoarele
(1) Orice persoană are dreptul să își manifeste credința religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri și prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât și în structuri fără personalitate juridică.(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele și asociațiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
Este important de observat că legea dispune fără echivoc că orice persoană are dreptul de a-și manifesta credința chiar și în structuri fără personalitate juridică. Legiuitorul a denumit Gruparea Religioasă ca fiind structură. În acest sens, alineatul 3 al aceluiași articol este deosebit de relevant:
(3) Comunitățile religioase își aleg în mod liber structura asociațională în care își manifestă credința religioasă: cult, asociație religioasă sau grup religios, în condițiile prezentei legi. Articolul 6 alineat 1 din aceeași lege dispune astfel: Articolul 6 (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă și în mod liber, adoptă, împărtășesc și practică o credință religioasă. Prin umare Legea garantează dreptul grupării de a-și alege singură structura fără proceduri prealabile (aprobări de stat). Astfel, Legea Națională recunoaște cu plină valabilitate actele de ordinare și hirotonire dispuse de grupare.
De observat că Legea interzice blamarea calității de ordinat sau hirotonit dobândită în gruparea noastră religioasă, de către alte culte, asociații sau grupări, respectul reciproc, respectarea statutului celui ordinat fiind o obligație dispusă de lege.
Articolul 13
(1) Raporturile dintre culte, precum și cele dintre asociații și grupuri religioase se desfășoară pe baza înțelegerii și a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
Blamarea calității celui ordinat de către alte grupări reprezintă o infracțiune prevăzută de art. 369 Cod Penal, după caz, abuz în serviciu de la art. 297 Cod Penal dacă negarea se face de către un funcționar în cadrul atribuțiilor de serviciu prin încălcarea tocmai a obligațiilor exprese stabilite de Legea 489/2006.
