Matei 22 36-40
36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37 Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’
38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.”
Marcu 12:28-31
28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă , Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’
30 şi ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Ioan 15:10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi
Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.
Romani 13
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.
9 De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea* deci este împlinirea Legii.
Galateni 5:14,17-23
17 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva* acestor lucruri nu este lege.
Iacov 2:10
Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Dragi fați și surori în Domnul, stimată Biserică a Domnului
Pe lângă confuzia care se induce intenționat de unii teologii între Poruncile Domnului Isus și Legea lui Moise , apar astăzi diferite curente cum ar fi urmașii lui Ellen White care sfătuiesc creștinii să păzească legea lui Moise. Apostolul Paul în epistola către Galateni lansează un discurs foarte radical împotriva celor ce sfătuiesc creștinii să păzească legea. Apare însă o confuzie chiar în rândul nostru a protestanților, confuzie care pleacă de la neînțelegerea inserarării decalogului chiar în Micul Catehism și Marele Catehism a lui Luther. Și unii lutherani afirmă chiar că Legea face parte din credință.
Este timpul să clarificăm. Martin Luther, a folosit un pasaj evident insuflat de Duhul Sfânt, partea din Scriptură scrisă chiar de Dumnezeu, cele 10 porunci din Exod cap. 20 pentru a sublinia moralitatea creștinului care trebuie să fie cel puțin asemenea celui care cu mare teamă păzește legea. Tot odată decalogul este recitat de Evanghelii și astfel face parte din ele. Poruncile decalogului în forma lor inițială date poporului evreu, ele nu se regăsesc în aceeași aplicare a legii ci a Evangheliei, alături de ceea ce Domnul Isus ne-a lăsat ca fiind cele mai mari porunci și desigur Evanghelia cu Poruncile ei. Cele 10 Porunci fac parte din Evanghelie chiar dacă au fost date poporului evreu. Nu putem afirma însă că nouă ni se aplică blestemul legii, căci am fost eliberați de blestemul legii.
Sigur că esența decalogului este păstrată, rigoarea Sabatului este eliminată, aspecte exclusiv date evreilor, ele nu se adresează creștinului. Creștinul este parte la alt legământ, decalogul însă este și o componentă a legământului lui Dumnezeu cu poporul evreu dar și cu creștinul. Decalogul așa cum am afirmat mai sus nu are ca act subsecvent Legea ci Evanghelia. Domnul Isus nu a venit să strice poruncile vechiului legământ ci a venit să împlinească aceste porunci și ele fiind împlinite noi suntem parte la alt legământ care așa cum vedem în Epistola sf. apostol Paul către Galateni este socotit ca împlinitor și al vechiului legământ Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Sunt unii predicatori care vin și combat standardul moral al creștinului, pentru că ei în sine sunt imorali și sunt deranjați de acest „standard”. Creștinul este izbăvit de lege dar nu și de obligația moralității, nu și de decalog. Creștinul este izbăvit de poruncile legii vechi dar este sub poruncile Evangheliei, decalogul face perte și din Evanghelie fiind citat de Domnul Isus u excepția Sabatului. Decalogul constituie porunci atât ale Tatălui cât și ale Fiului. Sabatul este un semn între Evrei și Dumnezeu, fiind o umbră mai dinainte a lui Isus Coloseni 2:16-17, creștinul netrebuind să dea justificări cu privire la sărbători și Sabat „nimeni nu vă poate judeca cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,”. Evrei cap. 7 v.8 atestă că o poruncă a fost desfințată, iar Ioan 5:18 arată că Isus a dezmembrat efectiv Sabatul și pentru aceasta evreii vroiau să-l omoare. Deși imperativ îm Luca 16:16 Isus a poruncit că Legea a ținut doar până la ioan, astăzi apar mișcări eretice, cum este mișarea Adventistă care predică contrariul., astfel creștinul rămâne în dragostea lui Hristos, cine nu crede să citească Ioan 15:10.
Acest aspect este întărit de Sf. Apostol Pavel în Epistola către Romani cap.7 și 8, și Epistola către Evrei cap.9, când Vechiul Legământ a fost desfiinţat, a fost desfiinţat cu toate poruncile sale.
Se predică în multe biserici că noi trăim și suntem mântuiți prin credință dar credința nu are porunci. Acest lucru nu este adevărat pentru că este vădit contrar celor edictate de Isus Hristos. Dimpotrivă, imperativ Isus Hristos în repetate rânduri ne arată că noul legământ are și el porunci ( Evrei cap 7-9 lămurește).
Ioan 14:21 Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)
21 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
Consecința conformării poruncii, socotirea conformării mai precis prin meritul lui Isus Hristos, este viața veșnică
Evanghelia sf. Apostol Ioan cap. 12:
Cornilescu 1924 – Revised 2010, 2014 (RMNN)
- 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
- 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Este foarte important pe de o parte să avem Poruncile lui Isus Hristos, iar pe de altă parte să le păzim. Persoana care se străduiește să țină aceste porunci (nimeni nu va reuși să le respecte impecabil), este socotită sfântă. Sfințenia se dobândește deci, încă de pe pământ
Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus.
Nu în ultimul rând, Poruncile lui Isus Hristos Dumnezeu trebuie propovăduite. Domnul Isus Hristos a fixat Evanghelia legiferând de la început și până la înălțare. A oferit o Evanghelie completă care trebuie predicată (prorocită – a proroci înseamnă a cita Evanghelia Apocalipsa 19:10), nu are nevoie de alte descoperiri, ea este completă. Atunci când Noul Testament, Biblia vorbește, Dumnezeu vorbește. În Ev. Sf. Matei cap 28 versetele 19 și 20 Domnul Isus legiferează poruncitor astfel:
Cornilescu 1924 – Revizuire
- 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
- 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-Am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Trebuie menționat că și promisiunile lui Dumnezeu sunt tot porunci care se duc la îndeplinire, unele chiar porunci inter-Dumnezeiești.
În textul citit al sf. apostol Paul către Galateni, observăm
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Cei care nu regretă păcatele lor și nu renunță la ele, nu au drept la moștenirea împărăției lui Dumnezeu. Deci cum rămâne cu standardul? Se distinge din acest text, porunca apostolică subsecventă poruncii lui Hristos adică spunem NU către preacurvie, curvie, necurăţie, desfrânare, închinare la idoli, vrăjitorie, dușmănii, certurile, dorințe de a contrazice și marginaliza, mâniile (scandal, bătaie, defăimare…), neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea
Un lucru îmi place foarte mult din textul nostru de astăzi căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. Noi astăzi am fost izbăviți și de postul legii el nu ni se adresează nouă neamurilor, dar am fost izbăviți și de blestem. Noi nu mai purtăm vina părinților noștri, Hristos ne-a eliberat.
În Romani 6 avem niște clarificări și suntem și întrebați
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Avem deci un răspuns la întrebarea cu ce au fost înlocuite poruncile Legii? În primul rând Domnul Isus Hristos ne clarifică că Evanghelia este cea care a înlocuit Legea și prorocii (Luca 16:16). Poruncile lui Dumnezeu Tatăl (cele din decalog dar și din Lege) sunt socotite împlinite dacă le vom respecta pe cele ale Fiului. Pentru noi există Evanghelia și prin ea avem HARUL lui Dumnezeu, mântuire prin jertfa supremă a Domnului Isus. Acestea au reinterpretat decalogul și au înlocuit Legea. Chiar dacă am păcătuit, avem parte de iertare atunci când regretăm păcatul și ne dăm toată silința să renunțăm la el, silința aceasta este socotită ascultare (2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;), nu prin fapte suntem mântuiți ci prin credință , credință însă trăită nu doar declarată. Astfel păzind Cuvintele Domnului Isus, păzim poruncile Sale și rămânem în dragostea Lui, în împărăția Lui primind darurile Duhului Sfânt, Dumnezeu cel minunat.
Noi nu avem predici lungi și filozofii complicate, avem la îndemână Evanghelia, ea este predicată de noi. Poruncile Domnului Isus sunt cele care guvernează gruparea noastră. Dumnezeu promite Duhul Său cel sfânt celor care cred cu adevărat (Efesfeni 1:13 Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul Adevărului Evanghelia mântuirii voastre, aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit). Iubești tu pe acest Isus? Dorești să primești Duhul Sfânt? iubești tu din toată inima pe Domnul Dumnezeul tău? iubești cu adevărat pe aproapele tău? Fie ca Dumnezeu să-ți vorbească în dimineața aceasta.
Ioan 15:10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi
Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.
Așa dar, fiți binecuvântați de Dumnezeu!
Prezbiter Marius Leontiuc
Abonează-te aici la canalul nostru de Youtube
1854
